Avem Ceva de Spus la Flex

În perioada 17-19 Octombrie 2018 a avut loc o activitate de conștientizare privind dizabilitatea, organizată de Flextronics, în cadrul evenimentului lor internațional – Săptămâna dizabilității. Asociația noastră a fost invitată ca partener în acest an. Câțiva membrii ai asociației s-au întâlnit cu angajații în cele două locații în care firma își desfășoară activitatea în Timișoara. Au împărțit cărțile „Spune-mi Eli” și cartea de poezii a colegei noastre Danei Maier. Au avut loc proiecții de filme care promovează viața în comunitate, incluziunea socială și accesibilizarea. Andreea, Eli, Martin și Cosmin au discutat cu angajații despre activitatea asociației și obiectivele noastre, dar și despre experiența lor ca persoane cu dizabilități și provocările vieții de zi cu zi.

Vineri, împreună cu Zoli, am organizat o degustare de vin pentru angajați. A fost o ocazie să ne cunoaștem mai bine și să ne arătăm abilitățile. Sperăm că am contribuit la schimbarea viziunii asupra persoanelor cu dizabilități în ochii angajaților de la Flex.

Mulțumim Flex pentru colaborare!

Conferința Autoreprezentanților 21-23 septembrie 2018

A avut loc în Ungaria, în localitatea Szarvas, într-un centru hotelier accesibil. Ne-am bucurat cu toții de aerul curat, de liniște și de relaxare, dar am și muncit.

Vineri, cum am ajuns am făcut prima baie în bazin cu apă termală și a fost minunat. Între timp ne-am cazat cu toți și ne-am dus la prima sesiune de muncă în echipă dar nu oricum ci cu burta plină cu bunătăți, ca de exemplu supă rece de caise sau de fructe de pădure – cele mai bune și mai aromate mâncăruri. În prima după-masă ne-am organizat în 3 grupuri de 5 persoane, cu sarcina de a identifica alternative de petrecere a timpului liber. Am ales cel puțin 3 locații unde noi să ne petrecem timpul liber din după-masa de sâmbătă.

Ziua 2 a început cu micul dejun, iar după a venit a doua sesiune de lucru, unde am spus fiecare de ce suntem în Ceva de spus. După aceea am avut o prezentare despre incluziune, ocazie cu care s-a produs un click și s-a plâns deoarece ne-am adus aminte de câte etichete ne pun oamenii nouă. Iar după amiază ne-am petrecut timpul cum am vrut noi.

Duminică am discutat despre planul de acțiune al organizației până la sfârșitul anului și am făcut evaluarea conferinței. A fost foarte scurt, dar foarte frumos.

Activități de conștientizare la Plai

În perioada 15-16 septembrie 2018 a avut loc Festivalul PLAI, festival multicultural care oferă ocazia de a cunoaște oameni noi, de a întâlni organizații care doresc să-și facă cunoscute activitățile și de a ne bucura împreună de muzică bună.

Asociația Ceva de spus este la VI-a participare la acest festival. Anul acesta am participat cu activități de conștentizare, cum ar fi:
– Lada de nisip /comoara piraților: legat la ochi, participantul trebuie să caute în lădiță, să găsească și să identifice obiectele;
– Traseu cu bastonul de nevăzător
– Urcare pe rampă în cărucior cu rotile
– Ghicește condimentele – legat la ochi, participantul miroase și gustă diferite condimente și alimente aflate în recipiente deschise și trebuie să ghicească ce este înăuntru
– Baschet în fotoliu rulant.

Proba cu rampa a fost una nouă. La prima vedere era accesibilă, iar oamenii spuneau că este simplu și că pot urca singuri folosind fotoliul rulant, dar nu a fost chiar așa. Au rămas uimiți cum de nu reușesc să urce până sus, iar Tibi și Adi le-au explicat . La prima vedere pare accesibilă, dar unghiul de înclinare este prea mare. Majoritatea rampelor din Timișoara nu sunt accesibile.

Proba cu lada cu nisip este concepută pentru a face conștetizare în rândul cu cei mici . Acoperiți la ochii trebuie să desopere ce le –am ascuns sub nisip, 50 de bani, un pix, gumă de șters. A avut un impact foarte mare asupra copiilor.

Chiar dacă suntem persoane cu dizabilităț putem juca la fel de bine orice sport. Proba cu baschetul s-a renăscut din visul Andreei și al lui Andrei. Vizitatorii au putut arunca la coș din scaunul rulant special de baschet.

La proba cu bastonul am dorit să arătăm cât le este de greu persoanelor nevăzătoare să se deplaseze prin oraș . Radu le-a explicat, din punctul lui de vedere ca și nevăzător, cât îi este de greu.

Proba cu condimentele. Am dorit să arătăm cum este pentru persoanele nevăzătoare de greu le este să ghicească ingredientele din bucătărie. Cristina și Eli le-au explicat oamenlilor cât le este de greu persoanelor nevăzătoare să își gătească.

În cele 2 zile de PLAI am reușit ca la unele peroane să le schimbam viziunea legat de persoanele cu dizabilități. Iar unele persoane au rămas uimite câtă putere avem să trecem peste toate obstacole cu care ne confruntăm în viață.

Asociația Ceva de Spus are un nou Consiliu Director

Miercuri 12.09.18 a avut loc Adunarea Generală a Asociației noastre. Pe lângă prezentarea raportului narativ și financiar , cu această ocazie au avut loc alegerile.

Noul Consiliu Director este format din următorii membri:
Co-președinți : Smultea Simona și Moldovan Elisabeta.
Vice-președinți : Herbei Andreea și Novakovits Tiberiu.
Secretar : Bahnariu Andrei .

Aceștia vor asigura conducerea pe următorii 2 ani, cu angajamentul de a respecta obiectivele Asociației noastre.
– Accesibilizare
– Dezinstituționalizare
– Conștientizare

Dorim noului Consiliu Director mult succes în continuare!

#nuparcapetrotuar

Mă numesc Gerber Andrei Heinrich și îmi plac baschetul și fotbalul. Doresc să îmi susțin echipele favorite și merg la fiecare meci al echipei de fotbal ASU Politehnica Timișoara și al echipei de baschet BC SCM Timișoara. Pentru că mă deplasez în fotoliu rulant, este foarte important să nu fie obstacole în calea mea: mașini parcate fără a lăsa loc de trecere, borduri și gropi în trotuar. Folosirea fotoliului rulant este singura modalitate prin care pot ajunge la meciurile echipelor preferate. Și așa cum vă puteți imagina, nu este ușor să mă deplasez astfel.

Orice denivelare, groapă, bordură prea înaltă pot deveni obstacole de netrecut. De obicei sunt însoțit de mama mea, care mă ajută să urc sau să cobor, însă căruciorul are în jur de 100 de kilograme fără mine, ceea ce face ca uneori să nu am alternative. Trebuie să mă întorc din drum și să găsesc o bordură mai joasă, care să îmi permită urcarea și coborârea.

Mașinile parcate pe trotuar sunt un adevarat obstacol în drumul meu și sunt nevoit să mă întorc pană reușec să trec strada sau să ajung unde doresc să merg. Uneori asta înseamnă să merg pe stradă sau pe linia de tramva și să mă expun pericolul de a fi accidentat de către o mașină sau de a încurca traficul.

Cei care parchează neregulamentar – căci începând din 2016 legea nu mai permite parcarea pe trotuar, în afara locurilor special semnalizate – pot considera că nu încurcă prea mult pietonii, că nu e așa de greu să fie ocoliți. Însă multe persoane se află în imposibilitatea de a face acest lucru, inclusiv persoanele nevăzătoare, persoanele vârstnice, părinții cu cărucioare de copii și mulți alții. Dincolo de faptul că avem aceleași drepturi, o societate care are grijă de cei mai vulnerabili membrii ai săi este o societate mai bună pentru toți!

Avem Ceva de Spus studenților

Ne dorim ca cei din comunitate sa vadă dincolo de dizabilitate, așa ca vineri , 18 mai ne-am întâlnit cu câțiva studenți de la universitatea politehnică Timișoara.

Punctul de întâlnire a fost la stadionul știința. Aici studenții au putut să participe la câteva activități organizate de noi pentru a înțelege mai bine cu ce se confruntă o persoană cu dizabilitate.

Ei au văzut că pentru unii oameni, cele mai banale lucruri cum ar fi să te-mbraci sau să îți alegi condimentul potrivit pentru mâncare pot fi adevărate provocări.

De asemenea, au putut observa că dacă ai dizabilitate viața nu se oprește, ea se adaptează și putem să facem lucruri care ne fac plăcere. De exemplu, poți face baschet în scaun rulant sau să joci table chiar dacă ești nevăzător.

Ne-am bucurat foarte tare să vedem deschidere studenților din Liga AC Și sperăm să putem colabora în continuare, pentru a putea construi încă un pic din comunitatea inclusivă pe care ne-o dorim.

Timotion 2018

În data de 22 aprilie, am fost cu mic cu mare în Piața Libertății la unul din evenimentele noastre preferate. Timotion este un eveniment la care lumea vine și aleargă pentru unul din proiectele menite să îmbunătățească și poate chiar să schimbe vieți. Peste 5000 de persoane s-au mobilizat și au direcționat taxa de participare sau donațiile spre unul din proiecte. Nu cred că mai are rost să vă spun că au fost curse pentru preferințele tuturor, pentru că e posibil să fi fost deja acolo. Ne-am bucurat să revedem prieteni, să putem merge sau alerga alături de ei, să putem participa la o cursă unde Roțile au fost puse în valoare și barierele nu au mai există. Vă mulțumim că ați fost din nou alături de noi și ne-ați susținut! Mulțumim organizatorilor, Fundația Comunitară Timișoara și Alergotura, că au făcut din nou un eveniment inclusiv și așteptăm cu nerăbdare ediția viitoare!

Conferința Platformei Europene a Organizațiilor de autoreprezentanți din Peniche

În perioada 9 – 13 aprilie Elisabeta Moldovan și Zoltan Szoverdfi au participat la conferința Platformei Europene a Organizațiilor de autoreprezentanți din Peniche, Portugalia.
EPSA, pe scurt, este membră a organizației Inclusion Europe și este formată din persoane cu dizabilitate intelectuală.

Luni au ajuns la ora 15 și au fost duși în vizită la un centru de zi pentru persoane cu dizabilități intelectuale.
Acolo s-au întâlnit cu mai multe persoane cu dizabilități din diferite țări din Europa.
Au vizitat o moară unde persoanele cu dizabilități lucrează cu făină.
Lui Eli i-a plăcut foarte mult moara și ce lucruri de mână fac persoanele cu dizabilități intelectuale.
După vizită au fost cu grupul de autoreprezentanți la restaurant.

Marți au participat la un workshop despre abuzul femeilor cu dizabilități intelectuale.
Eli a fost interesată de această temă. I-a plăcut că a aflat că abuzurile pot fi de mai multe feluri.
Workshopul a ținut până la ora 17.
După conferință autoreprezentanții cu persoanele de suport au plecat spre hotel.
Au avut o oră liberă până la cină.
La ora 19-30 au fost la cină.

După micul dejun autoreprezentanții cu dizabilități intelectuale și persoanele de suport au fost duși cu un autobuz la o școală.
Au continuat cu tema abuzului împotriva persoanelor cu dizabilități.
Eli a ținut 2 workshopuri.
S-a lucrat pe grupuri. Eli a avut un grup de 10 persoane cu care a lucrat foarte bine.
Unul din workshopuri a fost despre cum este autoreprezentarea in România.
Al doilea workshop a fost despre cum e să trăiești în comunitate și nu în instituții rezidențiale.
După prânz au avut 3 activități din care Eli putea să aleagă.

Joi autoreprezentanții din diferite țări au împărtășit ce activități au avut în țările lor din Europa.
Vineri a fost întâlnirea grupului de conducere de la EPSA. Au discutat despre ce ar trebui să facă în Birmingham. Eli este în boardul EPSA și a participat la discuții.
Lui Eli i-a plăcut cel mai mult din toată conferința faptul că fiecare organizație a putut să prezinte ce a făcut în țara din care venea.
Eli va prezenta în Birmingham cartea ilustrată cu viața ei petrecută în instituții.

Artă pentru toţi

În contexul proiectului „Timişoara – Capitală Culturală Europeană 2021”, am fost invitați la Londra, între 21-23 februarie, pentru a participa la o vizită de studiu în care s-a vorbit despre politici în artă și accesul la cultură al persoanelor cu dizabilități. Organizatorul acestui eveniment a fost British Council, iar din partea Ceva de Spus a participat Simona Smultea.

Au fost prezenți reprezentanți din domeniul culturii din mai multe ţări precum: Franța, Germania, Olanda, Suedia, Portugalia, Croația. Am fost invitați acolo toți , la aceeași masă, din ţări diferite, cu nevoi diferite, dar cu un scop comun, designul unei culturi inclusive. De-a lungul celor 3 zile, ne-au fost prezentate exemple de bune practici din Marea Britanie și Scoția. Am cunoscut oamenii care s-au ocupat de dezvoltarea politicilor în artă, de diversitate și incluziune în cultură. Au fost invitate companii de dans care pregătesc profesori pentru a lucra cu elevii cu dizabilități. Ulterior, îi promovează, îi susțin și se califică pentru a fii incluși în acest domeniu artistic. La fel se întâmplă şi în teatru, unde persoane cu diferite dizabilități intelectuale se dezvoltă prin artă. De asemenea, am cunoscut artiști cu dizabilități care fac ceea ce le place, îi inspira pe alții si ii sprijină prin colaborări sau finanţări. Am vizitat și muzeul Tate Modern pentru a înțelege ce înseamnă porți deschise la artă pentru toată lumea. Aici totul este accesibil și fizic, dar și informațional de la intrarea în clădire până la operele de artă, la camerele de reculegere și băi.

Un exemplu de accesibilizare al operelor de artă pentru nevăzători este posibilitatea ca unele dintre ele să fie atinse. Persoana nevăzătoare primeşte mănuşi şi este ghidată în explorarea operelor de către angajaţi special pregătiţi pentru a asista persoanele cu dizabilităţi.

Am fost într-un “viitor” în care dizabilitatea nu mai este o piedică pentru a ne face abilitățile vizibile. M-am întors într-un “prezent” în care avem nevoie de aliați curajoși și inspirati, atât din domeniul culturii cât și persoane cu dizabilități pentru a face Viitorul!

Simona Maria Smultea,
Co-preşedinte Ceva de Spus

Modelul medical sau cel social?

Munca noastră ca autoreprezentanți presupune o învățare continuă.

Tocmai din acest motiv, am început o serie de traininguri alături de Katherine Belen (Cookee) cum îi spunem noi, care este din Filipine și are experiență bogată în munca de autoreprezentare.

Este important să transmitem mesajul nostru comunității într-un mod cât mai clar și corect, astfel că am pornit trainingul nostru de la clasificarea tipurilor de dizabilităţi: fizice, intelectuale, senzoriale etc. În viaţa de zi cu zi, însă, lucrurile nu sunt întotdeauna clar separate. O persoană în scaun cu rotile poate părea, la prima vedere, să aibă doar dizabilitate fizică, dar uneori poate avea şi probleme de vorbire, cognitive etc. Iar ceea ce limitează participarea persoanei cu dizabilităţi la viaţa comunităţii variază în funcţie de serviciile şi sprijinul care i se oferă.

Inevitabil, am ajuns la modul în care dizabilitatea ajunge să fie percepută: de la modelul medical versus cel social.

Dar să le luăm pe rând și să le explicăm un pic pe fiecare în parte. J

Modelul medical pune accentul pe diagnostic (dizabilitate) și nu pe persoană, scoțând în evidență limitarea persoanei. În schimb, modelul social spune că dizabilitatea este creată de răspunsul societății, al mediului înconjurător și are de-a face cu norme sociale, valori, practici. Cu alte cuvinte, dizabilitatea este accentuată atunci când mediul este unul inaccesibil și comunitatea nu pune accent pe incluziune.

Pentru noi a fost foarte interesant să vedem cum situația socială și economică poate varia de la o țară la alta.

Dizabilitatea este un subiect care ar trebui să ne privească pe toți, pentru că răspunsul, implicarea și sprijinul comunității este foarte important.

Știm că mai este foarte mult de lucru pentru a schimba atitudini și mentalități, însă nu ne lăsăm.

Îi mulțumim lui Katherine că a împărtășit din experiența sa cu noi și suntem nerăbdători să învățăm lucruri noi și utile care să ne ajute în munca noastră.

Raluca Popescu

Page 1 of 1212345...10...Last »