Radarul Justiției: drepturi reale pentru oameni invizibili (RadarJust)

Ușor de citit

Ne bucurăm să vă anunțăm că am câștigat o finanțare pentru un proiect.
Proiectul se numește Radarul Justiției.
Proiectul este pentru persoanele cu dizabilități care trăiesc în instituții.
Drepturile lor nu sunt respectate.
Persoanele din instituții nu știu cum să lupte pentru drepturile lor.
Noi vom monitoriza viața din instituții și vom discuta cu persoanele din instituții.
Le vom explica ce drepturi au și ce pot face să lupte pentru ele.
Vom face și grupuri de autoreprezentanți noi.
Proiectul îl facem împreună cu o altă asociație din București.
Asociația se numește Pledoarie pentru Demnitate.
Banii pentru acest proiect vin din Elveția.
Elveția este o țară dezvoltată în Europa și vrea ca și România să se dezvolte.
Din această cauză oferă banii pentru această activitate.
În Elveția banii se numesc franci elvețieni.
Proiectul nostru a primit 199.860 de franci elevețieni.
Proiectul nostru durează 2 ani și se termină în 31 august 2028.

În România, mii de oameni cu dizabilități şi persoane în vârstá își trăiesc viața în instituții, departe de ochii comunității. Când drepturile le sunt încălcate, rareori află cineva – și și mai rar ajunge cazul în fața unui judecător. Proiectul RadarJust vrea să schimbe asta: să facă vizibil ce se întâmplă în instituții și să aducă justiția mai aproape de oamenii care trăiesc acolo.

Asociația Ceva de Spus și Asociația Pledoarie pentru Demnitate – Centrul pentru Monitorizare și Justiție Socială anunță lansarea proiectului „Radarul Justiției: drepturi reale pentru oameni invizibili” (RadarJust), finanțat prin Programul de Implicare Civică, sprijinit de Contribuția Elvețiană.

Ce înseamnă să fii instituționalizat

Să fii instituționalizat înseamnă să trăiești într-un loc pe care nu l-ai ales tu, în comun cu zeci sau sute de oameni pe care nu îi cunoşti, care nu îți sunt familie sau prieteni, dupā reguli stabilite de alții: într-un centru rezidențial pentru persoane cu dizabilități – minori sau adulți, într-un spital sau o secție de psihiatrie (cronici), într-un cămin pentru vârstnici. Uneori pentru câțiva ani, alteori pentru toată viața.

Nu clădirea face dintr-un loc o instituție, ci felul în care se trăiește acolo. Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități descrie câteva semne: persoana este izolată de comunitate, nu își controlează deciziile de zi cu zi, nu își alege cu cine locuiește, trăiește după un program rigid stabilit de alții și face aceleași lucruri, în același loc, cu un grup de oameni aflați sub autoritatea cuiva. Chiar și o locuință mică poate funcționa astfel.

Numai în centrele rezidențiale publice pentru adulți cu dizabilități trăiesc aproximativ 16.000 de oameni (date oficiale, martie 2025). Pentru ei, un abuz rămâne adesea nevăzut: nu știu că au dreptul să se plângă, nu au cui să spună, iar vocea lor este prea rar ascultată.

Ce se va schimba

În următorii doi ani lucrăm pentru ca oamenii din instituții să nu mai fie invizibili. Concret:

  • Cineva vine, vede și ascultă. Echipe formate din autoreprezentanți și experți independenți în monitorizare vizitează inopinat – instituțiile, vorbesc direct cu oamenii care trăiesc acolo și documentează situațiile întalnite. Ce găsim publicām, prin rapoarte de monitorizare.
  • Un abuz semnalat nu se mai oprește la poarta instituției. Punem în funcțiune un mecanism prin care încālcāri ale drepturilor omului pot fi semnalate și ajung la autoritățile care au obligația să intervină.
  • Oamenii au acces la informații, consiliere şi reprezentare. Persoanele instituționalizate primesc consiliere, asistență și reprezentare juridică pentru a-și apăra drepturile, inclusiv în instanță.
  • Oamenii își cunosc drepturile și vorbesc pentru ei înșiși. Persoane cu dizabilități, inclusiv cu istoric de instituționalizare, află ce drepturi au și cum le pot apăra. Formăm noi grupuri de autoreprezentanți și un Grup Consultativ al Autoreprezentanților, care își transmite propriile poziții și recomandări către autorități.
  • Cei din jur recunosc abuzul și știu să reacționeze. Profesioniști, membri ai comitetelor de dezinstituționalizare și familii învață să identifice abuzul și să acționeze.
  • Instituțiile statului lucrează împreună. Organizăm mese rotunde cu autoritățile și testăm, în mai multe județe, mecanisme locale de cooperare pentru protecția persoanelor instituționalizate.
  • Abuzurile trecutului sunt recunoscute. Printr-o campanie civică națională și prin propuneri legislative, cerem recunoașterea publică a abuzurilor istorice asupra persoanelor instituționalizate, în acord cu Rezoluția 2533 (2024) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
  • Informația devine accesibilă. Publicăm un ghid de autoreprezentare și materiale în limbaj ușor de înțeles.

Proiectul este implementat de Asociația Ceva de Spus, singura organizație de autoreprezentanți din România, formată și condusă de persoane cu dizabilități, în parteneriat cu Asociația Pledoarie pentru Demnitate – Centrul pentru Monitorizare și Justiție Socială, organizație de drepturile omului care continuă programul de monitorizare și litigare strategică Pledoarie pentru Demnitate, început în 2003 prin intermediul CRJ. Cele două echipe lucrează împreună din 2013: vocea experienței trăite alături de expertiza juridică şi de drepturile omului.

Pe scurt

Proiect finanțat prin Programul de Implicare Civică, sprijinit de Contribuția Elvețiană cu scopul de a reduce disparitățile economice și sociale în UE. Conținutul acestui material nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Elveției.