Comunitate, nu instituții!

Sunt Moldovan Elisabeta ,am 35 ani si sunt copreședinte la Asociația ”Ceva de Spus” din Timișoara România. Am crescut 23 de ani în diferite instituții iar în 2003 am ieșit din instituții și am intrat in diferite fundații  unde m-am pregătit pentru comunitate.  Acum trăiesc la rândul meu independent  într-o chirie unde îmi place mult. Pot să spun că de cînd am ieșit din instituție am învățat foarte multe lucruri noi de  care habar nu avem să le fac  în comunitate. Am învățat să îmi plătesc singură cheltuielile, să citesc contorul de apă și curent să îmi fac cumpărături . În instituții nimeni nu ne-a învățat și nici nu ne lăsa să facem lucrurile acestea. Eu mă simt bine acum că sunt pe cont propriu, pot să îmi primesc  prieteni i când  vreau eu , mă simt bine în pielea mea și sunt fericită.

Eu cred că nu este bine  să mai fie instituții deoarece viața este foarte crudă , iei bătaie, îți dau mâncarea la repezeală.Atunci când cineva îți dădea sa mănânci ți-o băga fortat în gură .Te sedează când văd că ești agitat . În loc să-ți  vorbească  frumos,iei bătaie ,ți se fură mâncarea din față,  dușul este o dată pe săptămână iar hainele bune se dau atunci când vine inspecție mare,te bagă  în beci când faci boacăne, nu poți lua decizii.

Orice persoană cu dizabilități poate  trăi în locuințe sprijinite deoarece  poate învăța și face multe lucruri noi . de obicei  lumea  crede că o persoană cu dizabilități nu este în stare să facă prea multe.

Mulți angajați din orfelinate și instituții îmi spuneau că nu sunt bună pentru comunitate,  că nu pot face mare lucru dar am zis că pot mai mult decât cred ei .

Am fost la Mihăilești să ajut și eu ca voluntar pentru că am auzit că se construiește o casă pentru persoanele cu dizabilități intelectuale venite din instituții. Eu cred că fiecare persoană  are  nevoie de o casă și o familie.  Am așteptat  momentul acesta atunci cănd Zoli, persoana noastră de suport, mi-a spus  că se va face o casă pentru persoane cu dizabilități care sunt in instituții .M-am dus cu nerăbdare să ajut la construirea casei cu încă 9 persoane de la Asociația Ceva de Spus. Atunci când am ajuns la locul de fața abia așteptam să i-au trafaletul și să mă apuc de muncă.

Am lucrat bine cu voluntari și am vrut  să ajut deoarece cred că  toți avem nevoie de o casă și de o familie. M-am simțit bine să fiu în preajma  voluntarilor și să vad cât suflet putem pune pentru această casă mare și frumoasă.

Cred că este bine să se construiască cât mai multe case pentru  persoanele din instituții  iar ele să trăiască în comunitate. Ar trebui  nu numai voluntarii să construiască case.Statul Român ar trebui să aloce bani pentru locuințe sau chirii pentru persoanele cu dizabilități.