În perioada 1-23 Iulie, am avut plăcerea de a participa într-un program de schimb de bune practici în Statele Unite ale Americii. Tema acestui program a fost”Advocacy pentru drepturile persoanelor cu dizabilități”.

Am plecat din țară cu dorința de a vedea și învăța lucruri noi. Așa a și fost. Timp de 3 săptămâni am vizitat următoarele orașe: Washington,Cincinnati,Phoenix,Seattle. În aceste orașe am avut întâlniri cu instituții publice, organizații din domeniul dizabilității, grupuri de autoreprezentanți.

Printre primele lucruri observate în SUA a fost accesibilizarea. De la bordurile joase,semafoare cu semnale acustice pentru nevăzători, mijloace de transport în comun,hoteluri și servicii în comunitate. Toate erau accesibile pentru persoanele cu dizabilități. Apoi, atitudinea comunității față de persoanele cu dizabilități.Pe stradă nimeni nu se uita îndelung atunci când apărea o persoană cu dizabilități.Mai mult decât atât, oamenii erau prietenoși și zâmbitori.Mi-aș dori să văd același lucru întâmplându-se și aici în țara mea.

Pe durata vizitelor mele în SUA am aflat cum abordează autoritățile problemele persoanelor cu dizabilități. În fiecare Stat există departamente specializate care monitorizează și vin în sprijinul familiilor și persoanelor cu dizabilități, în funcție de nevoile INDIVIDUALE. Persoanele cu dizabilități sunt respectate,valorizate , și se ține cont de părerea lor în deciziile care le privesc. Sunt recunoscute pentru ABILITĂȚILE pe care le au și nu sunt tratate cu milă.

Printre întâlnirile de suflet s-a numărat și întâlnirea cu cei de la ABIL de la care am aflat pentru prima oară cum a început mișcarea de autoreprezentare în Statele Unite. Nu mare mi-a fost surprinderea să aflu că aceleași probleme le-au avut și persoanele cu dizabilități până acum 25 de ani când a fost semnat Actul Persoanelor cu Dizabilități, prin care SUA s-a angajat să respecte drepturile persoanelor cu dizabilități.A fost nevoie de autoreprezentanți curajoși și perseverenți care s-au unit pentru respectarea drepturilor lor.

În SUA ,am avut ocazia să văd și echipamente asistive care m-au impresionat. Cameră senzorială pentru persoanele cu autism , bucătărie cu mobilier adaptat unde tinerii pot găti și pot deprinde abilități de viață independentă, microunde și căni cu sistem audio pentru persoanele nevăzătoare, sau echipament care ajută persoanele cu mobilitate redusă să utilizeze calculatorul.La fiecare lucru văzut,nu m-am putut oprii din a exclama câte un: WOW! 🙂

De asemenea se acordă o mare importanță și sportului adaptat. De la sală de fitness până la activități sportive în aer liber. Pentru prima dată am putut experimenta cum e să mergi pe o bicicletă. Am folosit o bicicletă în tandem.Pe bicicleta tandem se pot urca 2 persoane, însă doar 1 poate pedala.Aceste biciclete se pot utiliza de persoanele nevăzătoare sau care au o mobilitate redusă.
Am putut vedea și o galerie în care tinerii pictori cu dizabilități își puneau expozițiile. Tare mi-a plăcut ideea aceasta!:)

Cele 3 săptămâni au fost ca un vis frumos și o gură de aer proaspăt pentru mine.M-am întors acasă cu dorința de a continua lupta noastră și cu speranța că într-o zi, visul frumos va deveni realitate și pentru noi.Ne vom putea bucura de același RESPECT și în țara noastră.

Mulțumesc : Departamentului de Stat al Americii ,Ambasadei Americii la București, World Learnig și domnului Richard Pulice pentru experiența minunată!

Raluca Popescu
Copreședinte