Noi cu cine votăm?

Aceasta e întrebarea pe care o avem cu toții în preajma alegerilor prezidențiale.

Au trecut 4 ani de la ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități în România. Totuși, nici în acest moment aceasta nu este respectată iar România nu și-a asumat încă o Strategie clară care să arate un angajament ferm față de situația persoanelor cu dizabilități.

A fost momentul prielnic pentru a pune tuturor candidaților la alegerile prezidențiale următoarele întrebări:

1. Noi, persoanele cu dizabilități ne confruntăm cu o serie de probleme. Prima dintre acestea este legată de accesibilitate: începând cu ieșirea din propriile locuințe, folosirea mijloacelor de transport în comun în orașe până la deplasarea cu CFR-ul. A doua ține de standardul extrem de scăzut de viață: persoanele cu dizabilități trebuie să se descurce cu doar 293 lei pe lună, fiind refuzate pe piața muncii, iar copiii cu dizabilități în școlile de masă. Toate acestea fac ca participarea noastră în comunitate să se lovească la tot pasul de obstacole – legislative, practice sau de mentalitate.
Dumneavoastră cum vă veți asigura că persoanele cu dizabilităţi sunt incluse în comunitate?

2. În procesul decizional, părerea noastră, a persoanelor cu dizabilități nu este cerută nici măcar în politicile publice care ne privesc în mod direct. Datorită experiențelor dificile prin care am trecut atât în instituții rezidențiale, dar și în comunitate, considerăm că opinia noastră este extrem de importantă atunci când se iau decizii care ne vizează direct.
Dumneavoastră cum vă propuneți să implicați pe viitor persoanele cu dizabilităţi în luarea deciziilor?

3. Din păcate, România a investit deja fonduri structurale de valori semnificative în renovarea instituțiilor rezidențiale segregaționiste pentru persoanele cu dizabillități. În aceste instituții au loc abuzuri grave iar accentul nu se pune pe dezvoltarea personală a persoanelor cu dizabilități și pe nevoile individuale ale acestora. Este dreptul fiecărui cetățean de a trăi în comunitate și de a participa activ la viața ei și nu de a fi închis în aceste instituții, acest fapt constituind o încălcare flagrantă a dreptului la viață în comunitate statuat de Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România în anul 2010. Câte instituţii veţi închide în următorii 5 ani? Cum veţi sprijini ca persoanele cu dizabilităţi să trăiască în comunitate și să beneficieze de servicii comunitare

4. De ce credeţi că persoanele cu dizabilităţi ar trebui să vă aleagă?

Nu de promisiuni avem nevoie, ci de fapte!

Prin urmare, cea / cel care va avea viziune și va lupta pentru îmbunătățirea calității vieților noastre, va primi nu doar admirația noastră, dar si votul nostru! Și nu suntem puțini!

Raluca Popescu
Copreședinte