#nuparcapetrotuar

Mă numesc Gerber Andrei Heinrich și îmi plac baschetul și fotbalul. Doresc să îmi susțin echipele favorite și merg la fiecare meci al echipei de fotbal ASU Politehnica Timișoara și al echipei de baschet BC SCM Timișoara. Pentru că mă deplasez în fotoliu rulant, este foarte important să nu fie obstacole în calea mea: mașini parcate fără a lăsa loc de trecere, borduri și gropi în trotuar. Folosirea fotoliului rulant este singura modalitate prin care pot ajunge la meciurile echipelor preferate. Și așa cum vă puteți imagina, nu este ușor să mă deplasez astfel.

Orice denivelare, groapă, bordură prea înaltă pot deveni obstacole de netrecut. De obicei sunt însoțit de mama mea, care mă ajută să urc sau să cobor, însă căruciorul are în jur de 100 de kilograme fără mine, ceea ce face ca uneori să nu am alternative. Trebuie să mă întorc din drum și să găsesc o bordură mai joasă, care să îmi permită urcarea și coborârea.

Mașinile parcate pe trotuar sunt un adevarat obstacol în drumul meu și sunt nevoit să mă întorc pană reușec să trec strada sau să ajung unde doresc să merg. Uneori asta înseamnă să merg pe stradă sau pe linia de tramva și să mă expun pericolul de a fi accidentat de către o mașină sau de a încurca traficul.

Cei care parchează neregulamentar – căci începând din 2016 legea nu mai permite parcarea pe trotuar, în afara locurilor special semnalizate – pot considera că nu încurcă prea mult pietonii, că nu e așa de greu să fie ocoliți. Însă multe persoane se află în imposibilitatea de a face acest lucru, inclusiv persoanele nevăzătoare, persoanele vârstnice, părinții cu cărucioare de copii și mulți alții. Dincolo de faptul că avem aceleași drepturi, o societate care are grijă de cei mai vulnerabili membrii ai săi este o societate mai bună pentru toți!