Duminica Floriilor a fost una ploioasă și friguroasa. Totuși nu ne-am lăsat intimidați de vremea urâtă și am fost la Operă să vedem spectacolul Cavalleria rusticana.

Experiența a fost interesantă pentru noi, dar trebuie să recunoaștem: am avut parte de multe aventuri! 🙂

De exemplu, la intrarea în clădirea Operei se afla o rampă abruptă pe care cu greu am putut-o urca deoarece afară ploua și era umedă.

Spațiul dintre uși era foarte îngust. Ca să pot intra în clădire dar și în sala de spectacol, mereu agățam o ușă la roată.

Deși am solicitat ajutor pentru a putea ajunge în sala de spectacole, nu am primit nici un ajutor din lipsă de plasatori. Astfel, am fost nevoiți să ne descurcăm pe cont propriu.
Din lipsa accesibilizării, scaunul rulant a fost luat pe sus și a fost urcat 1 etaj până în sala de spectacol. Mai târziu, aveam să aflu că au fost chemați și Pompierii care să ajute la ridicarea scaunului. Nu a mai fost nevoie, căci deja eram în sală. 🙂

În sala de spectacol am stat pe rândurile din spate. Spațiul era atât de îngust încât scaunul rulant nici nu încăpea amplasat mai în față. De altfel, scaunul rulant stătea în pantă, lucru care mi-a dat o stare de disconfort pe toată durata spectacolului. Vizibilitatea a fost destul de slabă acolo unde am stat,scaunul din fața mea era gol, și așa am reușit să mai zăresc câte ceva pe scenă.

Pentru a putea ajunge la baie am mai urcat niște scări. Ușa era foarte strâmtă iar scaunul rulant a intrat foarte greu. De asemenea, chiuvetele erau amplasate prea sus pentru a putea ajunge să mă spăl pe mâini.

Lui Eli i-a fost greu să-și dea seama unde se lasă haina, sau să vadă unde era toaleta. Nu erau afişe care să o ajute să se poată orienta, care să arate unde să mergi să iti laşi hainele sau la toaletă. În sală nu a ştiut unde îi este locul sau când se termină spectacolul. Informațiile erau foarte greu de înţeles pentru o persoană cu dizabilitate intelectuală. Pictogramele și o scurtă descriere a programului într-un limbaj ușor de înțeles ar fi ajutat mult.

Lipsa unei balustrade a fost de asemenea o problemă. Danei i-a fost greu să urce scările fără să se poată țină de o balustradă.

Nici pentru Simona nu a fost ușor. Ușile în sala de spectacol erau glisante și trebuia mereu să se ferească să nu o lovească.

Aceste probleme nu ar trebui să existe când vine vorba despre ACCES la cultură. Ne dorim găsirea celor mai bune soluții la problemele menționate, iar persoanele cu dizabilități să se poată bucura de un spectacol fără să întâmpine obstacole.

Raluca Popescu
Copreședinte