Când dorința devine realitate

Anul trecut porneam la drum cu o dorință. Aceea de a achiziționa un microbuz accesibil atât de necesar nouă pentru a ne putea desfășura activitățile și care să ne dea o mai bună mobilitate.

După aproape un an de la ediția Salonului ROvinHUd 2014, iată că dorința noastră a devenit realitate.

Astfel că ziua de Joi a fost un motiv de mare sărbătoare pentru noi. Am inaugurat microbuzul Ceva de Spus! Până și vremea a fost de partea noastră căci a fost senin și soare.

Am făcut o demonstrație de funcționare a microbuzului, moment în care pe chipurile noastre au apărut zâmbete iar ochii noștri au început să strălucească de fericire.

O fericire la care au contribuit atâția oameni care au crezut în noi și în dorința noastră.

Către voi dorim să ne deschidem inima astăzi și să spunem un sincer:MULȚUMIM FRUMOS!

Fără voi, oamenii frumoși care ne-ați susținut, dorința noastră nu ar fi devenit realitate.

Ne-ați arătat că merită să visăm și să luptăm în continuare.

Când oamenii VIN aproape de noi suntem fericiți!

Raluca Popescu
Copreședinte






Comunitate, nu instituții!

În data de 14 Octombrie 2015, am participat la Parlamentul European din Bruxelles la prezentarea raportului “Comunitate nu instituții- rolul Uniunii Europene de a promova și proteja dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate” prezentat de Open Society Mental Health Initiative.

La prezentarea acestui raport, au participat autoreprezentanți din România și Croația, reprezentanți ai Parlamentului European dar și ai Open Society Mental Health Initiative.

Am vorbit despre cât de important este pentru noi să putem trăi independent, să existe servicii în comunitate care să vină în sprijinul nevoilor noastre individuale dar și despre situația actuală a asistenților personali din România.

Acela a fost momentul în care efectiv mi-au dat lacrimile la propriu, povestind și gândindu-mă la câte eforturi depun membrii familiilor din țara mea atunci când au un copil sau un tânăr cu dizabilități.

Am povestit și despre frământărea pe care atât de multe familii dar și tinerii o au adeses: „Ce se va întâmpla cu mine după ce ai mei nu vor mai fi?” A fost atât de greu să pronunț această întrebare, dar a trebuit, căci este un fapt real pentru noi. Din păcate.

Nu în ultimul rând, am spus că a venit timpul ca imaginea persoanelor cu dizabilități să fie schimbată. Având supportul adecvat, putem deveni fiecare dintre noi membrii valoroși în comunitățile noastre și putem contribui la fel de bine ca oricine altcineva.

Doamna Daciana Sârbru, prezentă și ea la întâlnire ne-a asigurat de deschiderea și sprijinul dânsei, reamintindu-ne în același timp că nu suntem singuri în lupta noastră.

A fost printre puținele întâlniri în care s-a purtat un dialog deschis, unde chiar am simțit că vocea noastră contează și avem Ceva de Spus!

Raluca Popescu
Copreședinte


Conferința autoreprezentanților 2015

Toamna … se adună autoreprezentanții.:)

Mai exact, anul acesta Ceva de Spus a organizat la Băile Herculane în perioada 18-20 Septembrie, conferința anuală a autoreprezentanților.

A fost un bun prilej să ne revedem cu prietenii noștri autoreprezentanți din Oradea, Deva și București.

Pe durata conferinței am făcut activități de cunoaștere și dezvoltare personală împreună cu persoana noastră de support Anca.

De asemenea, pentru prima oară, boardul Ceva de Spus a susținut două workshopuri în paralel. Un workshop despre dreptul la vot și importanța lui iar cel de-al doilea a fost despre cum să fii o persoană de suport pentru ceilalți.

Ne-am bucurat tare mult să vedem autoreprezentanții foarte activi și că au lucrat ca o adevărată echipă.

Au fost trei zile pline de activități, workshopuri dar și distracție. Sperăm ca optimismul și zâmbetele avute pe parcursul timpului petrecut împreună să se păstreze pe fețele noastre până când ne vom revedea.

Raluca Popescu
Copreședinte







Aventura Americană- schimb de bune practici

În perioada 1-23 Iulie, am avut plăcerea de a participa într-un program de schimb de bune practici în Statele Unite ale Americii. Tema acestui program a fost”Advocacy pentru drepturile persoanelor cu dizabilități”.

Am plecat din țară cu dorința de a vedea și învăța lucruri noi. Așa a și fost. Timp de 3 săptămâni am vizitat următoarele orașe: Washington,Cincinnati,Phoenix,Seattle. În aceste orașe am avut întâlniri cu instituții publice, organizații din domeniul dizabilității, grupuri de autoreprezentanți.

Printre primele lucruri observate în SUA a fost accesibilizarea. De la bordurile joase,semafoare cu semnale acustice pentru nevăzători, mijloace de transport în comun,hoteluri și servicii în comunitate. Toate erau accesibile pentru persoanele cu dizabilități. Apoi, atitudinea comunității față de persoanele cu dizabilități.Pe stradă nimeni nu se uita îndelung atunci când apărea o persoană cu dizabilități.Mai mult decât atât, oamenii erau prietenoși și zâmbitori.Mi-aș dori să văd același lucru întâmplându-se și aici în țara mea.

Pe durata vizitelor mele în SUA am aflat cum abordează autoritățile problemele persoanelor cu dizabilități. În fiecare Stat există departamente specializate care monitorizează și vin în sprijinul familiilor și persoanelor cu dizabilități, în funcție de nevoile INDIVIDUALE. Persoanele cu dizabilități sunt respectate,valorizate , și se ține cont de părerea lor în deciziile care le privesc. Sunt recunoscute pentru ABILITĂȚILE pe care le au și nu sunt tratate cu milă.

Printre întâlnirile de suflet s-a numărat și întâlnirea cu cei de la ABIL de la care am aflat pentru prima oară cum a început mișcarea de autoreprezentare în Statele Unite. Nu mare mi-a fost surprinderea să aflu că aceleași probleme le-au avut și persoanele cu dizabilități până acum 25 de ani când a fost semnat Actul Persoanelor cu Dizabilități, prin care SUA s-a angajat să respecte drepturile persoanelor cu dizabilități.A fost nevoie de autoreprezentanți curajoși și perseverenți care s-au unit pentru respectarea drepturilor lor.

În SUA ,am avut ocazia să văd și echipamente asistive care m-au impresionat. Cameră senzorială pentru persoanele cu autism , bucătărie cu mobilier adaptat unde tinerii pot găti și pot deprinde abilități de viață independentă, microunde și căni cu sistem audio pentru persoanele nevăzătoare, sau echipament care ajută persoanele cu mobilitate redusă să utilizeze calculatorul.La fiecare lucru văzut,nu m-am putut oprii din a exclama câte un: WOW! 🙂

De asemenea se acordă o mare importanță și sportului adaptat. De la sală de fitness până la activități sportive în aer liber. Pentru prima dată am putut experimenta cum e să mergi pe o bicicletă. Am folosit o bicicletă în tandem.Pe bicicleta tandem se pot urca 2 persoane, însă doar 1 poate pedala.Aceste biciclete se pot utiliza de persoanele nevăzătoare sau care au o mobilitate redusă.
Am putut vedea și o galerie în care tinerii pictori cu dizabilități își puneau expozițiile. Tare mi-a plăcut ideea aceasta!:)

Cele 3 săptămâni au fost ca un vis frumos și o gură de aer proaspăt pentru mine.M-am întors acasă cu dorința de a continua lupta noastră și cu speranța că într-o zi, visul frumos va deveni realitate și pentru noi.Ne vom putea bucura de același RESPECT și în țara noastră.

Mulțumesc : Departamentului de Stat al Americii ,Ambasadei Americii la București, World Learnig și domnului Richard Pulice pentru experiența minunată!

Raluca Popescu
Copreședinte











Conferinţa din Barcelona

În data de 7 am plecat cu persoana mea de suport Zoli la o conferinţă în Barcelona.
La conferinţă au participat organizaţile partenere ale finanţatorului nostru.
Finanțatorul nostru se numește Open Society Mental Health Initiative.
Tema conferinţei a fost cum să ne spunem povestea cu ajutorul pozelor.
La conferinţa am învăţat lucruri noi despre poze si cum să facem un site mai bun.
La conferinţă am spus povestea lui Dan.
Am prezentat şi filmuleţul despre accesibilizare a Ralucăi.
În timpul liber am vizitat oraşul din Barcelona.
Am fost cu autobuz descoperit şi am făcut turul oraşului.
Am mai vizitat şi muzeul de vinuri cu obiecte vechi cu care se lucra vinul cu mulți ani în urmă.
Am dansat în ultima seară cu colegii la un restaurant.
Am văzut că oraşul este foarte accesibil pentru persoanele cu dizabilităţi.
Au rampă, lift la metrou, taxiuri accesibile şi bordurile foarte joase pt persoanele cu dizabilităţi.
Conferinţa a durat 5 zile.
Eu m-am simţit foarte bine pentru că am fost inclusă in toate lucrurile şi în comunitate.

Moldovan Elisabeta
Copreședinte








Muntele Mic – locul unde dorințele MARI se împlinesc

Până acum, urcatul muntelui pentru mine părea ceva de neatins , însă dorința mea de a-l vedea măcar o dată de aproape, a rămas acolo în suflet, nerostită . Așa că în momentul în care am aflat că se va organiza o mică expediție de urcat pe munte, am știut că nu vreau să ratez o asemenea ocazie.

Sâmbăta aceasta, Dan , Simona și cu mine,am avut ocazia să scăpăm de zăpușeala din oraș și să ne răcorim trupurile și sufletele la Muntele Mic, alături de 35 de voluntari inimoși.

Trebuie să recunosc, tot drumul pe autocar, în mintea mea mă întrebam:”oare chiar e posibil?” ”voi reuși?”

Puțin mai târziu, îndoielile mele aveau să fie spulberate, în clipa în care aveam să facem cunoștință cu cei care aveau să ducă greul alături de noi și să ne însoțească pe toată durata traseului. Ne-am împrietenit imediat și am avut sentimentul că ne-am fi cunoscut de mult timp. Mi-a plăcut că ne-au privit și tratat natural.

Ne-am împărțit în echipe, am legat scaunul rulant de frânghii și așa am început să urcăm 5 km pe munte. Când traseul a devenit mult prea dificil , am urcat în ham și am fost purtată în spate încă 2 km.

Odată ajunși sus, bucuria a fost mare și am simțit că toată oboseala acumulată a meritat.

Am plecat de acolo foarte fericită, cu o nouă dorință: îmi doresc ca tot mai multe persoane cu dizABILITĂȚI să poată trăi ce am trăit și eu în COMUNITATE!

Mulțumim tuturor pentru efortul depus!

Raluca Popescu
Copreședinte






Episodul 2

Viva prieteni din România!

Și iată că a venit momentul când vă povestesc ce s-a întâmplat frumos în astea 2 săptămâni.

De când nu v-am scris a plouat, acum e foarte frumos afară și e soare iar noi ne pregătim pentru Braga Romana, un festival foarte căutat în Regiune.

Sunt foarte bucuros să vă anunț că sâmbăta am fost pe Esdadio Municipal de Braga. Acolo a avut loc un meci de fotbal între Braga vs Maritimo. A fost un meci foarte frumos dar din pacate s-a terminat dezamăgitor pentru Braga. Ceea ce a fost foarte frumos a fost că vice-presedintele Camerei Muncipale din Braga ne -a luat cu mașina personală. Am avut parte de un tratament V.I.P. Ne-am bucurat extrem de mult de această ocazie.

Vă pup cu drag,
Cosmin

Noutăți din Portugalia

Episodul I

Salutare!

Au trecut mai bine de 2 săptămâni de când sunt aici în Braga.

Din păcate, nu am vazut persoane tinere cu o dizabiltate fizică sau intelectuală plimbandu-se pe străzile din Centru Bragăi.Nici măcar stând la o terasă, și toate acestea se rezumă la accesibilizare.
Joi în data de 23 aprilie, am avut un party de bun venit in Braga unde au fost invitate și autoritățile din oraș. Am făcut mâncare tradițională din țările noastre . Suntem 5 care stam în casă: Mylene din Franța ,Gherry din Bulgaria, Bory Claudiu și cu Subsemnatul din Romania. Din fericire, am apărut și în presa locală momentan.

Duminică în data de 12 aprilie, am fost să vizităm Amaers, o localitate drăguță și micuță din Nordul Bragăi, într-o zonă de munte foarte frumoasă .Am filmat slujba de Paști de acolo.
Am început să învăț portugheza și îmi place foarte mult. Avem o profesoară tânără, și vinerea după ce terminăm cursul mergem la o terasă să mai povestim.

Episodul următor peste 2 săptmâni.

Vă pup,
Cosmin

Timotion – o experiență frumoasă!

Iată că a venit și mult așteptata zi de 25 Aprilie când 1200 de oameni s-au mișcat împreună la Timotion!

Eli, Dana, Lavinia, Simona și Anca au participat la cursa pentru începători iar Andrei, Andreea și eu, am participat la cursa Distracție pe roți!

Cu fiecare 3, 2, 1 până la începerea propriilor curse, entuziasmul și bătăile inimii noastre deveneau tot mai puternice! Să vedem atăția oameni fericiți care fac mișcare și se încurajau unii pe ceilalți pe durata curselor când „semnele” de oboseală începeau să se simtă, a fost tare plăcut!

Am avut ocazia cu aceeași emoție și entuziasm să strângem mâna și să mulțumim celor care au alergat pentru noi, susținând proiectul Drepturile noastre pe înțelesul tuturor! Suntem copleșiți să vedem câți oameni minunați s-au mobilizat pentru noi, iar cu ajutorul lor am reușit să strângem suma de 4,680 RON. Sumă care va fi folosită pentru tipărirea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, sub forma unor broșuri, traduse în limbaj ușor de înțeles pentru persoanele cu dizabilitate intelectuală din Timișoara.

Frumoasa noastră experiență s-a încheiat pe melodia celor de la Queen: We are the champions ! Ne-am simțit adevărați campioni! Am reușit încă o dată să ne depășim limitele și să arătăm că avem Ceva de Spus!

Mulțumim Timotion pentru experiența minunată, și tuturor celor care au fost alături de noi și ne-au sprijinit în lupta noastră!

Raluca Popescu
Co-președinte






O Duminică plină de aventuri la Operă

Duminica Floriilor a fost una ploioasă și friguroasa. Totuși nu ne-am lăsat intimidați de vremea urâtă și am fost la Operă să vedem spectacolul Cavalleria rusticana.

Experiența a fost interesantă pentru noi, dar trebuie să recunoaștem: am avut parte de multe aventuri! 🙂

De exemplu, la intrarea în clădirea Operei se afla o rampă abruptă pe care cu greu am putut-o urca deoarece afară ploua și era umedă.

Spațiul dintre uși era foarte îngust. Ca să pot intra în clădire dar și în sala de spectacol, mereu agățam o ușă la roată.

Deși am solicitat ajutor pentru a putea ajunge în sala de spectacole, nu am primit nici un ajutor din lipsă de plasatori. Astfel, am fost nevoiți să ne descurcăm pe cont propriu.
Din lipsa accesibilizării, scaunul rulant a fost luat pe sus și a fost urcat 1 etaj până în sala de spectacol. Mai târziu, aveam să aflu că au fost chemați și Pompierii care să ajute la ridicarea scaunului. Nu a mai fost nevoie, căci deja eram în sală. 🙂

În sala de spectacol am stat pe rândurile din spate. Spațiul era atât de îngust încât scaunul rulant nici nu încăpea amplasat mai în față. De altfel, scaunul rulant stătea în pantă, lucru care mi-a dat o stare de disconfort pe toată durata spectacolului. Vizibilitatea a fost destul de slabă acolo unde am stat,scaunul din fața mea era gol, și așa am reușit să mai zăresc câte ceva pe scenă.

Pentru a putea ajunge la baie am mai urcat niște scări. Ușa era foarte strâmtă iar scaunul rulant a intrat foarte greu. De asemenea, chiuvetele erau amplasate prea sus pentru a putea ajunge să mă spăl pe mâini.

Lui Eli i-a fost greu să-și dea seama unde se lasă haina, sau să vadă unde era toaleta. Nu erau afişe care să o ajute să se poată orienta, care să arate unde să mergi să iti laşi hainele sau la toaletă. În sală nu a ştiut unde îi este locul sau când se termină spectacolul. Informațiile erau foarte greu de înţeles pentru o persoană cu dizabilitate intelectuală. Pictogramele și o scurtă descriere a programului într-un limbaj ușor de înțeles ar fi ajutat mult.

Lipsa unei balustrade a fost de asemenea o problemă. Danei i-a fost greu să urce scările fără să se poată țină de o balustradă.

Nici pentru Simona nu a fost ușor. Ușile în sala de spectacol erau glisante și trebuia mereu să se ferească să nu o lovească.

Aceste probleme nu ar trebui să existe când vine vorba despre ACCES la cultură. Ne dorim găsirea celor mai bune soluții la problemele menționate, iar persoanele cu dizabilități să se poată bucura de un spectacol fără să întâmpine obstacole.

Raluca Popescu
Copreședinte





Page 6 of 13« First...45678...Last »