În zilele de 1 și 2 noiembrie Elisabeta Moldovan cu Roxana Damaschin au fost plecate în Zagreb – Croația, la un training.

Tema întîlnirii din Croația a fost violența împotriva femeilor cu dizabilități intelectuale aflate în instituții.

Întâlnirea a fost de 2 zile și Eli a fost foarte interesată de această temă .

La întâlnire au fost prezenți încă 4 oameni din diferite țări: Croația,Olanda România, Lituania și Belgia.

Cecertătoarea din Olanda care a ținut traingul a făcut un studiu cu 10 persoane din instituții. A povestit despre multe tipuri de violență – fizică, sexuală, alte abuzuri.

În 21 noiembrie Eli cu Roxana vor avea o nouă întâlnire la Brussells , la Parlamentul European. Cu această ocazie, raportul privind violenţa împotriva femeilor din instituţii va fi înmânat politicienilor.

Eli își dorește mai departe să participe și să facă și în Romania acest studiu despre violența împotriva femeilor.

În perioada 17-19 Octombrie 2018 a avut loc o activitate de conștientizare privind dizabilitatea, organizată de Flextronics, în cadrul evenimentului lor internațional – Săptămâna dizabilității. Asociația noastră a fost invitată ca partener în acest an. Câțiva membrii ai asociației s-au întâlnit cu angajații în cele două locații în care firma își desfășoară activitatea în Timișoara. Au împărțit cărțile „Spune-mi Eli” și cartea de poezii a colegei noastre Danei Maier. Au avut loc proiecții de filme care promovează viața în comunitate, incluziunea socială și accesibilizarea. Andreea, Eli, Martin și Cosmin au discutat cu angajații despre activitatea asociației și obiectivele noastre, dar și despre experiența lor ca persoane cu dizabilități și provocările vieții de zi cu zi.

Vineri, împreună cu Zoli, am organizat o degustare de vin pentru angajați. A fost o ocazie să ne cunoaștem mai bine și să ne arătăm abilitățile. Sperăm că am contribuit la schimbarea viziunii asupra persoanelor cu dizabilități în ochii angajaților de la Flex.

Mulțumim Flex pentru colaborare!

A avut loc în Ungaria, în localitatea Szarvas, într-un centru hotelier accesibil. Ne-am bucurat cu toții de aerul curat, de liniște și de relaxare, dar am și muncit.

Vineri, cum am ajuns am făcut prima baie în bazin cu apă termală și a fost minunat. Între timp ne-am cazat cu toți și ne-am dus la prima sesiune de muncă în echipă dar nu oricum ci cu burta plină cu bunătăți, ca de exemplu supă rece de caise sau de fructe de pădure – cele mai bune și mai aromate mâncăruri. În prima după-masă ne-am organizat în 3 grupuri de 5 persoane, cu sarcina de a identifica alternative de petrecere a timpului liber. Am ales cel puțin 3 locații unde noi să ne petrecem timpul liber din după-masa de sâmbătă.

Ziua 2 a început cu micul dejun, iar după a venit a doua sesiune de lucru, unde am spus fiecare de ce suntem în Ceva de spus. După aceea am avut o prezentare despre incluziune, ocazie cu care s-a produs un click și s-a plâns deoarece ne-am adus aminte de câte etichete ne pun oamenii nouă. Iar după amiază ne-am petrecut timpul cum am vrut noi.

Duminică am discutat despre planul de acțiune al organizației până la sfârșitul anului și am făcut evaluarea conferinței. A fost foarte scurt, dar foarte frumos.

În perioada 15-16 septembrie 2018 a avut loc Festivalul PLAI, festival multicultural care oferă ocazia de a cunoaște oameni noi, de a întâlni organizații care doresc să-și facă cunoscute activitățile și de a ne bucura împreună de muzică bună.

Asociația Ceva de spus este la VI-a participare la acest festival. Anul acesta am participat cu activități de conștentizare, cum ar fi:
– Lada de nisip /comoara piraților: legat la ochi, participantul trebuie să caute în lădiță, să găsească și să identifice obiectele;
– Traseu cu bastonul de nevăzător
– Urcare pe rampă în cărucior cu rotile
– Ghicește condimentele – legat la ochi, participantul miroase și gustă diferite condimente și alimente aflate în recipiente deschise și trebuie să ghicească ce este înăuntru
– Baschet în fotoliu rulant.

Proba cu rampa a fost una nouă. La prima vedere era accesibilă, iar oamenii spuneau că este simplu și că pot urca singuri folosind fotoliul rulant, dar nu a fost chiar așa. Au rămas uimiți cum de nu reușesc să urce până sus, iar Tibi și Adi le-au explicat . La prima vedere pare accesibilă, dar unghiul de înclinare este prea mare. Majoritatea rampelor din Timișoara nu sunt accesibile.

Proba cu lada cu nisip este concepută pentru a face conștetizare în rândul cu cei mici . Acoperiți la ochii trebuie să desopere ce le –am ascuns sub nisip, 50 de bani, un pix, gumă de șters. A avut un impact foarte mare asupra copiilor.

Chiar dacă suntem persoane cu dizabilităț putem juca la fel de bine orice sport. Proba cu baschetul s-a renăscut din visul Andreei și al lui Andrei. Vizitatorii au putut arunca la coș din scaunul rulant special de baschet.

La proba cu bastonul am dorit să arătăm cât le este de greu persoanelor nevăzătoare să se deplaseze prin oraș . Radu le-a explicat, din punctul lui de vedere ca și nevăzător, cât îi este de greu.

Proba cu condimentele. Am dorit să arătăm cum este pentru persoanele nevăzătoare de greu le este să ghicească ingredientele din bucătărie. Cristina și Eli le-au explicat oamenlilor cât le este de greu persoanelor nevăzătoare să își gătească.

În cele 2 zile de PLAI am reușit ca la unele peroane să le schimbam viziunea legat de persoanele cu dizabilități. Iar unele persoane au rămas uimite câtă putere avem să trecem peste toate obstacole cu care ne confruntăm în viață.

Miercuri 12.09.18 a avut loc Adunarea Generală a Asociației noastre. Pe lângă prezentarea raportului narativ și financiar , cu această ocazie au avut loc alegerile.

Noul Consiliu Director este format din următorii membri:
Co-președinți : Smultea Simona și Moldovan Elisabeta.
Vice-președinți : Herbei Andreea și Novakovits Tiberiu.
Secretar : Bahnariu Andrei .

Aceștia vor asigura conducerea pe următorii 2 ani, cu angajamentul de a respecta obiectivele Asociației noastre.
– Accesibilizare
– Dezinstituționalizare
– Conștientizare

Dorim noului Consiliu Director mult succes în continuare!

Mă numesc Gerber Andrei Heinrich și îmi plac baschetul și fotbalul. Doresc să îmi susțin echipele favorite și merg la fiecare meci al echipei de fotbal ASU Politehnica Timișoara și al echipei de baschet BC SCM Timișoara. Pentru că mă deplasez în fotoliu rulant, este foarte important să nu fie obstacole în calea mea: mașini parcate fără a lăsa loc de trecere, borduri și gropi în trotuar. Folosirea fotoliului rulant este singura modalitate prin care pot ajunge la meciurile echipelor preferate. Și așa cum vă puteți imagina, nu este ușor să mă deplasez astfel.

Orice denivelare, groapă, bordură prea înaltă pot deveni obstacole de netrecut. De obicei sunt însoțit de mama mea, care mă ajută să urc sau să cobor, însă căruciorul are în jur de 100 de kilograme fără mine, ceea ce face ca uneori să nu am alternative. Trebuie să mă întorc din drum și să găsesc o bordură mai joasă, care să îmi permită urcarea și coborârea.

Mașinile parcate pe trotuar sunt un adevarat obstacol în drumul meu și sunt nevoit să mă întorc pană reușec să trec strada sau să ajung unde doresc să merg. Uneori asta înseamnă să merg pe stradă sau pe linia de tramva și să mă expun pericolul de a fi accidentat de către o mașină sau de a încurca traficul.

Cei care parchează neregulamentar – căci începând din 2016 legea nu mai permite parcarea pe trotuar, în afara locurilor special semnalizate – pot considera că nu încurcă prea mult pietonii, că nu e așa de greu să fie ocoliți. Însă multe persoane se află în imposibilitatea de a face acest lucru, inclusiv persoanele nevăzătoare, persoanele vârstnice, părinții cu cărucioare de copii și mulți alții. Dincolo de faptul că avem aceleași drepturi, o societate care are grijă de cei mai vulnerabili membrii ai săi este o societate mai bună pentru toți!