Artă pentru toţi

În contexul proiectului „Timişoara – Capitală Culturală Europeană 2021”, am fost invitați la Londra, între 21-23 februarie, pentru a participa la o vizită de studiu în care s-a vorbit despre politici în artă și accesul la cultură al persoanelor cu dizabilități. Organizatorul acestui eveniment a fost British Council, iar din partea Ceva de Spus a participat Simona Smultea.

Au fost prezenți reprezentanți din domeniul culturii din mai multe ţări precum: Franța, Germania, Olanda, Suedia, Portugalia, Croația. Am fost invitați acolo toți , la aceeași masă, din ţări diferite, cu nevoi diferite, dar cu un scop comun, designul unei culturi inclusive. De-a lungul celor 3 zile, ne-au fost prezentate exemple de bune practici din Marea Britanie și Scoția. Am cunoscut oamenii care s-au ocupat de dezvoltarea politicilor în artă, de diversitate și incluziune în cultură. Au fost invitate companii de dans care pregătesc profesori pentru a lucra cu elevii cu dizabilități. Ulterior, îi promovează, îi susțin și se califică pentru a fii incluși în acest domeniu artistic. La fel se întâmplă şi în teatru, unde persoane cu diferite dizabilități intelectuale se dezvoltă prin artă. De asemenea, am cunoscut artiști cu dizabilități care fac ceea ce le place, îi inspira pe alții si ii sprijină prin colaborări sau finanţări. Am vizitat și muzeul Tate Modern pentru a înțelege ce înseamnă porți deschise la artă pentru toată lumea. Aici totul este accesibil și fizic, dar și informațional de la intrarea în clădire până la operele de artă, la camerele de reculegere și băi.

Un exemplu de accesibilizare al operelor de artă pentru nevăzători este posibilitatea ca unele dintre ele să fie atinse. Persoana nevăzătoare primeşte mănuşi şi este ghidată în explorarea operelor de către angajaţi special pregătiţi pentru a asista persoanele cu dizabilităţi.

Am fost într-un “viitor” în care dizabilitatea nu mai este o piedică pentru a ne face abilitățile vizibile. M-am întors într-un “prezent” în care avem nevoie de aliați curajoși și inspirati, atât din domeniul culturii cât și persoane cu dizabilități pentru a face Viitorul!

Simona Maria Smultea,
Co-preşedinte Ceva de Spus

Modelul medical sau cel social?

Munca noastră ca autoreprezentanți presupune o învățare continuă.

Tocmai din acest motiv, am început o serie de traininguri alături de Katherine Belen (Cookee) cum îi spunem noi, care este din Filipine și are experiență bogată în munca de autoreprezentare.

Este important să transmitem mesajul nostru comunității într-un mod cât mai clar și corect, astfel că am pornit trainingul nostru de la clasificarea tipurilor de dizabilităţi: fizice, intelectuale, senzoriale etc. În viaţa de zi cu zi, însă, lucrurile nu sunt întotdeauna clar separate. O persoană în scaun cu rotile poate părea, la prima vedere, să aibă doar dizabilitate fizică, dar uneori poate avea şi probleme de vorbire, cognitive etc. Iar ceea ce limitează participarea persoanei cu dizabilităţi la viaţa comunităţii variază în funcţie de serviciile şi sprijinul care i se oferă.

Inevitabil, am ajuns la modul în care dizabilitatea ajunge să fie percepută: de la modelul medical versus cel social.

Dar să le luăm pe rând și să le explicăm un pic pe fiecare în parte. J

Modelul medical pune accentul pe diagnostic (dizabilitate) și nu pe persoană, scoțând în evidență limitarea persoanei. În schimb, modelul social spune că dizabilitatea este creată de răspunsul societății, al mediului înconjurător și are de-a face cu norme sociale, valori, practici. Cu alte cuvinte, dizabilitatea este accentuată atunci când mediul este unul inaccesibil și comunitatea nu pune accent pe incluziune.

Pentru noi a fost foarte interesant să vedem cum situația socială și economică poate varia de la o țară la alta.

Dizabilitatea este un subiect care ar trebui să ne privească pe toți, pentru că răspunsul, implicarea și sprijinul comunității este foarte important.

Știm că mai este foarte mult de lucru pentru a schimba atitudini și mentalități, însă nu ne lăsăm.

Îi mulțumim lui Katherine că a împărtășit din experiența sa cu noi și suntem nerăbdători să învățăm lucruri noi și utile care să ne ajute în munca noastră.

Raluca Popescu

ROVINHUD Wine Show- locul unde vinul și abilitatea se întâlnesc

Și iată-ne ajunși la finalul celei de-a 4-a ediții a celui mai important eveniment din lumea vinului. Nu o spunem noi,ci cei care deja au participat la edițiile anterioare.Noi îi spunem simplu ROVINHUD Wine Show, dar pentru noi înseamnă mai mult decât atât.

E locul unde vinul distruge orice bariere, inimile se deschid pentru a îmbrățișa diversitatea și incluziunea iar cei care ne calcă pragul în cadrul acestui eveniment ajung să aibă o altă perspectivă asupra vieții și a persoanelor cu dizabilități. Sperăm noi. J

Ne-am bucurat foarte mult ca anul acesta să avem alături de noi experți internaționali în domeniul vinului: dr. José Vouillamoz, Peter McCombie MW, Christine Havens, Luiz Alberto, Barta Károly, Imre Szakács-Orha, Patrick Farrell MW, Stefano Canello, Bruno & Daniele Bortolotti. Toți aceștia s-au alăturat cauzei noastre ținându-și prezentările pro-bono, dedicându-și astfel timpul lor. Pentru toate acestea nu putem decât să ne exprimăm aprecierea și recunoștința.

La rândul nostru, ne-am depășit din nou propriile limite și am încercat să facem o muncă cât mai bună posibil.

Autoreprezentanții Alina Szilagyi și Adrian Vasile au stat la recepție unde au dat pahare de vin și au pus brățări tuturor participanților, în timp ce Cristina Drângă și Lăcrămioara Crainic au avut grijă să asigure comfortul invitaților la garderobă.

În sala Expo Raluca Popescu și Andrei Gerber s-au ocupat de verificarea brățărilor iar colegii Tiberiu Novacovits și Cosmin Câncea se asigurau că expozanții au gheața necesară în frapiere pentru a răci vinurile corespunzător.

Noutatea acestei ediții a constat într-un tur ghidat în lumea fascinantă a vinurilor, făcut de Simona Smultea. Dana Maier s-a ocupat de partea creativă a acestui eveniment prezentând la stand nuvela grafică Spune-mi Eli dar și volumul ei de poezii.

Sus în sala Vienna, Cosmin Miloș s-a ocupat de biletele de la masterclassuri.

Nu în ultimul rând, Elisabeta Moldovan ,Cristina Huțu, Andreea Herbei, Alina Căprărescu și Dana Nicolin duceau în spate o muncă uriașă spălând la bucătărie aproximativ 5000 de pahare.
Dan Hegyi a imortalizat cele mai frumoase amintiri de la această ediție prin poze.

Nu am fi putut reuși însă fără sprijinul voluntarilor, care și-au sacrificat weekend-ul și ne-au fost aproape în toate momentele importante.

Ne-am stresat, ne-am organizat și am primit în schimb îmbrățișări, zâmbete și încurajări iar toate acestea ne-au umplut sufletele de bucurie.

Mulțumim tuturor vorbitorilor ,expozanților, voluntarilor, participanților, sponsorilor și tuturor celor care ne-au încurajat, ne-au sprijinit în diverse forme.
Povestea ROVINHUD există și prinde viață datorită vouă, iar împreună scriem an de an o nouă filă.

Raluca Popescu

O seară cu și despre dizABILITATE

Știți cum e sentimentul acela de bine când începi săptămâna bine cu un film bun? Ei bine, luni seară am fost să vedem proiecția filmului Un film autist normal.

Dar cum nimic pe lumea asta nu se obține ușor, nici bine nu am ajuns aproape de locul unde se desfășura proiecția filmului, că răbdarea și nervii ne-au fost puși greu la încercare când am văzut locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități ocupate iar noi din nou nu aveam unde parca.Bineînțeles, am sunat la Poliția Locală pentru a veni și a lua atitudine.
Am plecat spre locație zicându-ne în gând că s-a dus tot vibe-ul bun dar că vom încerca totuși să ne bucurăm de restul serii .

Revenind la film,documentarul prezintă viața a 5 tineri ce suferă de sindromul Asperger și încearcă să atragă atenția societății asupra dificultăților cu care se confruntă . De la dificultatea de a înțelege sensul unei glume, la importanța unei rutine, la greutățile familiale. Dincolo de dizabilitatea pe care o aveau acei tineri , am văzut că aveau o mulțime de ABILITĂȚI. Cântatul la pian, tenacitatea dar mai presus de toate puterea de a își trăi propriile vieți cu demnitate nu aveau cum să nu ne atingă sufletele .

La finalul proiecției, colegele mele Andreea Herbei și Elisabeta Moldovan au povestit despre acțiunile asociației noastre. Nu în ultimul rând, Eli a povestit despre viața sa din instituții și a prezentat nuvela grafică Spune-mi Eli.

Cel mai emoționant moment al serii a fost finalul întâlnirii, când am putut avea un dialog direct cu ceilalți spectatori din sală pe marginea dizabilității.

Am văzut emoție, inimi deschise și dorința sinceră de implicare și am realizat că sunt atât de mulți oameni dornici să ne fie aproape încât lupta noastră devine mai ușoară.

Am plecat spre casele noastre însă nu știu de ce, pe drum gândul mi-a rămas la cuvintele citite în descrierea filmului : „Pentru societate, eu am o dizabilitate. Pentru mine, societatea are o dizabilitate”.

Știu că mai avem multe lupte de dus, însă după seara de luni am plecat cu mult mai multă speranță în suflet. În omenie și într-un impreună suntem mai puternici. 

Raluca Popescu

Invitație la lansarea nuvelei grafice ”Spune-mi Eli”

Vă invităm la lansarea nuvelei grafice „Spune-mi Eli”, de Dan Ungureanu, ce va avea loc:

– în Timișoara, vineri, 27 octombrie, de la ora 18:30 la Ambasada (Str. Anton Seiller, nr 2)
– în Cluj-Napoca, sâmbătă, 28 octombrie, de la ora 18:00 la Casa TIFF ( str. Universităţii nr.6)
– în București, vineri, 3 noiembrie, de la ora 19.00 la Cărturești Carusel (Strada Lipscani nr. 55).

În cadrul evenimentului veți avea ocazia să aflați cum a luat naștere cartea, să o cunoașteți pe Elisabeta Moldovan, protagonista nuvelei, care a trăit 23 de ani în condiții inumane în diferite orfelinate și insitutții rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, să aflați ce înseamnă dezinstituționalizarea, care sunt dificultățile vieții în comunitate și ce putem face pentru a ușura tranziția de la instituție la o viață liberă.

“Spune-mi Eli” este prima nuvelă grafică din România care îndrăznește să abordeze un subiect dur – al abandonului, izolarii, abuzurilor și consecințelor acestora. Scrisă și ilustrată de către Dan Ungureanu, cartea ne introduce în lumea lui Eli – de fapt, în lumea a mii și mii de copii abandonați în instituții rezidențiale deveniți, ulterior, adulți, majoritatea cu dizabilități.

Povestea urmărește evoluția personajului, de la copil lăsat în grija statului la adult capabil să se întrețină singur și activist pentru dezinstituționalizare și drepturile persoanelor cu dizabilități. Fiecare capitol se bazează pe interviul luat de către autor lui Eli, urmărind în ordine cronologică episoade marcante din viața acesteia (primele amintiri din scoala specială, mutarea dintr-o instituție în alta, viața în comunitate, greutățile adaptării la permanentele schimbări, etc.).

Nuvela își propune familiarizarea publicului larg cu subiectul izolarii și conștientizarea dificultăților cu care se confruntă persoanele instituționalizate, inclusiv cele legate de integrare și adaptare la viața obișnuită, dar și prezentarea alternativelor existente: dezinstituționalizarea și crearea de servicii comunitare incluzive.
În martie 2017 erau încă peste 19.000 de copii și 18.000 de adulți cu dizabilități în instituții rezidențiale, sub protecția statului. Protecția din instituții înseamnă abuz. E bătaia primită de la cei care ar trebui să te îngrijească. E teroarea zilnică dată de lipsa de siguranță, de frica permanentă de a o încasa, de absența accesului la hrană bună și suficientă, la căldură, la igienă, la intimitate. E lipsa oricărei posibilități de a face propriile alegeri – inclusiv lângă cine dormi, când te plimbi sau cum te îmbraci.

Există alternative: serviciile de sprijin în comunitate în care persoanele cu dizabilități învață lucrurile de bază pentru o viață cât mai independentă, începând de la cum să aprindă aragazul până la cum să facă cumpărături, cum să-și plătească cheltuielile, să muncească, să se distreze, să-și întemeieze o familie, să trăiască o viață deplină cu bune și rele deopotrivă. Dezinstituționalizarea este procesul de tranziție din insituții în asemenea servicii de sprijin. Dezinstituționalizarea nu este alternativa ci drumul spre alternative. Putem fi, împreună, alături de miile de Eli din România!

Proiect editorial co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, 2017.
Toate veniturile din vânzarea cărții merg către Asociația Ceva de Spus.

Detalii pe pagina de facebook a cărții, Spune-mi Eli.
Contact de presă: Despina Ungureanu, despina.iancu@gmail.com, 0720036993

STOP violenței împotriva femeilor cu dizabilități

În perioada 25-28 septembrie Elis şi Andreea au fost plecate la Brussels la un training organizat de Inclusion Europe.
Împreună cu persoana noastră de suport am ajuns cu bine la Brussels.
Acolo ne-am întâlnit cu directorul Inclusion Europe şi cu autoreprezentanţii din mai multe ţări.
În prima zi ne-am cunoscut cu alţi autoreprezentanţi.
Apoi directorul Inclusion Europe, Milan, ne-a explicat care sunt instituţiile principale din UE.
Tema trainigului a fost stop violenței împotriva femeilor cu dizabilităţi.
Juuultje din Olanda ne-a prezentat un studiu despre vilolenţa împotriva femeilor cu dizabilități din instituţii rezidențiale.
În fiecare sătămână mor 50 de femei în Uniunea Europeană din cauza violenţei soților. Violenţa împotriva femeilor cu dizabilități e de 3 ori mai mare.
Violența împotriva femeilor cu dizabilități care trăiesc în instiutii rezidenţiale sunt de 2 ori mai mari față de cele din comunitate.
Violenţa este de mai multe feluri.
Ex- Violenţa prin bătaie, violenţa sexuală, violenţa verbală, violenţa psihică etc.
In a 2-a zi am lucrat în echipe de câte 4 şi am pregătit întâlnirea cu membrii Parlamentului European.
Noi am lucrat cu Maureen, președintele Inclusion Europe.
După ce am terminat am fost la cină cu Senada care este un autoreprezentant din Croaţia şi cu Maureen, preşedintele Inclusion Europe. Am discutat despre cum să lucrăm mai bine cu Sara, autoreprezentant care ne reprezintă în Incusion International.
A 3-a zi am fost la Parlamentul European la Doamna Parlamentar Maria Grapini.
Am fost invitaţi la ea în birou şi am discutat despre tutelă, violenţa împotriva femeilor cu dizabilități şi despre viaţa din instituţii rezidenţiale și dezinsituționalizare.
Am avut o jumătate de oră unde am putut discuta aceste aspecte importante.
Doamna Grapini ne-a dăruit câte un tablou si câte o insignă cu steagurile României și Uniunii Europene.
Ea ne-a promis că ne va sprijini in demersul accesibilizării, dezistuţionalizării şi a tutelei.
Acum rămâne să ne întâlnim la Timişoara cu Dânsa şi să lucrăm înpreună.
După întâlnire ne-am adunat cu toţii la sediu Incusion Europe şi am povestit fiecare echipă cum a fost întâlnirea la Parlamentul European.
Apoi fiecare am plecat spre casele noastre.
Am vizitat şi oraşul deoarece Andreea a fost pentru prima dată în acest oraș și primul zbor cu avionul.
Andreea a avut foarte mari emoţii dar a ştiut să treacă cu brio.
Sperăm ca promisiunile Doamnei Grapini să fie respectate și să ne sprijine în munca noastră de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu dizabilități.

Andreea și Eli

CAM02092

CAM02098

CAM02104

CAM02112

CAM02119

CAM02147

“Când prunele CDS fac țuica bună”

În weekend-ul 15-17 septembrie a avut loc la Herculane conferința autoreprezentanților Ceva De Spus.

Credem că putem deveni întotdeauna mai buni și ne putem dezvolta constant, tocmai de aceea tema conferinței a fost IMPLICAREA.

În prima zi, Raluca și Tibi au ținut un workshop numit: Cine râde mai bine menit să ne ajute să redescoperim amintirile frumoase care ne leagă dar și calitățile tuturor colegilor noștri.

Nu înainte însă, le-au dat celor din sală o sarcină pe care să o îndeplinească până în ultima zi a conferinței.Aceea de a crea o nouă amintire sau o surpriză în perechi. 

În a 2a zi, Mona și Roxana au purtat discuții constructive cu noi despre implicare,ce este,de ce este importantă, dar și despre abilitățile noastre, cum le putem folosi în acțiunile și activitatea Ceva De Spus. Le mulțumim tare că ne-au ajutat să descoperim lucrurile într-o altă perspectivă și ne dorim să punem în practică cât mai bine tot ceea ce am învățat de la ele.

În cea de-a 3a zi, Simona,Dana și Zoli ne-au pus imaginația la contribuție, printr-un exercițiu în care fiecare am spus cum ne dorim să fie Ceva De Spus până în 2020.Pentru aceasta e nevoie de structură, implicare și dedicare din partea noastră, a tuturor.

Un moment emoționant a fost acela, când la final perechile și-au prezentat poveștile și experiențele și au descoperit împreună calitățile și punctele comune pe care le au.

La final, Simona și Raluca au împărțit niște prune colegilor și au creat o poveste însoțită de un mesaj : Deși suntem diferiți asemenea unor prune, fiecare avem același loc sub soare,avem calități și este nevoie de implicarea fiecăruia pentru a face o treabă bună.

Am plecat acasă cu mintea și sufletele mai deschise, dornici de a face cât mai mulți pași spre ținta propusă: de a face viața noastră și a tuturor persoanelor cu dizabilități mai bună și frumoasă.

Raluca Popescu

Proiect cofinanțat din fondurile strânse în cadrul evenimentului Timotion – Timisoara se misca!, organizat de Clubul Sportiv Asociația Alergotura și Fundația Comunitară Timișoara.

Arsenal Park – locul aventurii și al provocărilor depășite

În data de 7 august 2017 am fost cu colegii de la Ceva de Spus la Orăştie să vizităm Arsenal Park.

Arsenal Park este un loc unde oricine poate să vină să se distreze.

Este o fostă bază militară unde putem trage cu pușca, arcul, putem să ne dăm cu tiroliana, biciclete și mașini militare. Există și un strand cu topogane și diferite bazine.

Am plecat cu 2 microbuze la ora 9 şi am ajuns bine la ora 12.

În total am fost 22 de oameni.

La locul de faţă ne-a primit cu drag Cristina, șefa parcului.

Ne-a explicat ce activități putem face.

Am făcut 2 echipe şi unii au mers să tragă cu puşca şi alţii cu arcul.

Fiecare dintre noi am făcut aceste activităţi şi ne-am bucurat foarte mult.

Apoi am mers cu toţii la prânz şi după prânz la ştrand.

Acolo am făcut baie în bazin și ne-am dat cu topoganul.

Cei care nu au putut face baie au savurat un suc rece la terasă.

După toate activităţile plăcute am pornit spre casele noastre.

Mulţumim echipei Arsenal Park și Fundației Bega pentru invitație și căldura cu care ne-au primit.

Ziua de luni a fost una foarte frumoasă pentru noi. Deși ne-am trezit dimineața devreme, eram cu toții nerăbdători să ajungem să trăim experiențele noi pe care Arsenal Park avea să ni le ofere.

De cum am ajuns, am fost plăcut impresionați să putem intra în atmosfera militărească.

Am fost întâmpinați cu multă căldură iar apoi am început să facem un tur al parcului să aflăm ce activități putem face.

Aleile parcului erau dotate cu tunuri, dispozitive antirachetă, mitraliere și tunuri antiaeriene, lansatoare de rachete,etc. Nu aveam cum să nu putem fi impresionați de așa ceva! J

Cât despre activități, am putut trage cu arcul sau cu pușca cu bile. Trebuie să recunoaștem, ne-a cam tremurat mâna de emoție când am ținut pentru prima oară o pușcă în mână, dar stați liniștiți, am avut parte de mult sprijin și încurajări. J

Și după toată emoția și adrenalina simțită și prânzul delicios servit, s-a trecut la relaxare cu o baie bine meritată sau la un suc și povești. Nici măcar ploaia de vară nu a părut să ne deranjeze. Eram fericiți.

A fost minunat să putem trece peste noi provocări, să ne putem fi sprijin unii celorlalți și să putem construi împreună o nouă amintire frumosă.

Ajunși la sfârșitul acestei experiențe, am putut descoperi că adevărata forță nu este neapărat cea fizică ci aceea de a trece cu zâmbetul pe buze și demnitate peste toate provocările care ne ies în cale.

Mulțumim frumos echipei Arsenal Park și Fundației Bega pentru invitație, ospitalitate și sperăm să ne reîntoarcem curând!

Raluca Popescu

20706773_10155567045434935_1039909777_n

20726872_10155567044799935_386823905_o

DSCN6778

DSCN6817

DSCN6828

DSCN6835

DSCN6839

DSCN6847

DSCN6858

DSCN6863

DSCN6881

DSCN6911

DSCN6916

Tramvaiele Armonia sunt într-adevăr accesibile!

Vineri am fost cu Andreea şi Eli, colegele mele de la Ceva de Spus, la o plimbare.
Am vrut să probăm tramvaiele noi din Timişoara.
Am vrut să vedem dacă tramvaiele sunt accesibile pentru persoanele în scaun rulant.
Am vrut să facem un drum de la poştă până la catedrală.
Ajunşi în staţie am sunat la numărul de telefon pentru persoanele cu dizabilități care au nevoie de ajutor.
Doamna de la RATT care a răspuns la telefon a fost foarte drăguţă pe tot parcursul convorbirii.
Doamna a anunţat vatmanul din primul tramvai să coboare pentru a deschide rampa.
Dar vatmanul nu a ştiut să folosească rampa.
La al doilea tramvai a fost la fel de greu pentru că vatmanul nu a putut să coboare rampa.
A sosit și al treilea tramvai în staţie dar vatmanul nu avea cheia de la cutia unde este telecomanda pentru rampă.
Al patrulea tramvai a fost un succes pentru că vatmanul a reușit să coboare rampa.
Am urcat în tramvai după patru încercări și m-am bucurat foarte mult.
Spre bucuria mea, pot să spun că toate persoanele cu dizabilităţi pot urca în tramvaiele noi și ele ne sunt la dispoziţie zi de zi.
Tot ce trebuie să faceţi este să sunaţi la numărul aflat pe panoul din staţie.
Sper ca vatmanii să nu uite cum se foloseşte rampa.
Sper ca toate persoanele cu dizabilităţi să circule mai des cu tramvaiele noi accesibile.

Vineri am fost cu Andreea și Eli, colegele mele de la Ceva De Spus, să testăm tramvaiele Armonia din Timișoara, să vedem dacă o persoană în scaun rulant poate utiliza aceste tramvaie noi. Am vrut să mergem de la Poșta Mare până la Catedrală.

Ajunși în stație am sunat la numărul pus la dispoziția persoanelor cu dizabilități de RATT un nr. de telefon TelVerde – 0800.410.415. Doamna de la capătul celălalt al liniei telefonice a fost drăguță și amabilă pe durata tuturor convorbirilor și a anunțat vatmanul aflat în primul tramvai.

Când tramvaiul a ajuns în stație vatmanul a coborât, a desfăcut cutia în care era telecomanda de acționare a liftului electric însă ledul care indica activarea nu era aprins. Verdictul: nu funcționează!

Dar noi nu ne-am dat bătuți am sunat din nou am anunțat că nu am putut urca, operatorul a anunțat următorul vatman, dar din păcate vatmanul ajuns în stație a venit cu o replica “românească”: nu vă pot ajuta, nu am cheia.

Nici următorul vatman nu a reușit să găsească metoda de activare a telecomenzii, așa că am zis că încercăm pentru ultima dată. Am sunat din nou și de data aceasta au venit 3 tramvaie, două vechi si o Armonia. Unde-s trei puterea crește, așa că unul dintre ei și-a amintit că trebuie împinse mai tare ușile pentru a se activa telecomanda si am putut urca in tramvai. Trebuie să menționez și amabilitatea vatmanilor.

La început am fost trist pentru că nu am putut urca în tramvai dar, după aceea, a fost bucuria de o călătorie cu un tramvai după foarte multă vreme.

În concluzie putem urca în tramvaiele noi, le putem folosi ca orice alt cetățean al orașului și trebuie să călătorim mai des să nu uite nici vatmanii cum se folosește liftul.

Sper că tuturor persoanelor în scaune rulante le va fi mai ușor să meargă la școală, locul de muncă sau de ce nu, la un film sau la cumpărături.

Gerber Andrei-Heinrich

Membru Ceva de Spus

19206179_10155379589154935_523152798_n

19239687_10155379589184935_1992451003_n

19244038_10155379647709935_923422686_n

19369778_10155389820539935_1292026181_n

19369811_10155389819889935_1839461141_n

19369892_10155389818959935_735400851_n

19389750_10155389819139935_1133880682_n

19389750_10155389819369935_193893552_n

Europa în acţiune 2017

În perioada 1-3 iunie a avut loc conferinţa Europe in Action 2017.
Această conferinţă a fost organizată de Incusion Europe.
Cele 3 zile de conferinţă s-au ţinut la Praga.
Tema conferinţei a fost Dragoste,viaţă şi prietenie.
Eli cu persoana ei de suport au fost prezente la acestă conferinţă.

În prima zi preşedintele Inclusion Europe, Maureen Piggot, a făcut deschiderea.
Senada Halilcevic, Preşedintele EPSA, autoreprzentatnt din Croaţia a vorbit despre prietenie.
La această conferinţă au participat 300 de profesionişti, autoreprezentanţi şi persoane de suport din Europa.
În fiecare zi de conferinţă au avut loc prezentări din partea profesioniştilor şi autoreprezentanţilor.
În fiecare dupămasă au avut loc mai multe workshop-uri.
Eli a avut o prezentare pe tema Relaţiile de prietenie pentru persoanele cu dizabilităţi crescute în instituţii.

A avut loc adunarea generală EPSA.
Preşedintele EPSA a prezentat raportul de activitate.
Autoreprezentanţii au prezentat asociaţile din care fac parte.
Au avut loc alegerile pentru noul bord.
Eli a fost aleasă pentru următorii 2 ani în bordul EPSA.
Ea va conduce EPSA împreună cu alţi 4 autoreprezentanţi din Europa.

18814139_1218356108292198_416785584177856892_n

18835864_1218356321625510_7238002890795903443_n

18839145_1218356188292190_4545755110920235899_n

18945068_1222549707872838_1614799268_n

18983143_1222540557873753_1083859150_n

18985552_1222546104539865_1620952864_n

18987508_1222538141207328_1440278714_o

Page 2 of 1212345...10...Last »