Am început campania pentru accesibilizarea orașului!

În 6 august am fost la Primăria din Timișoara la Domnul Viceprimar. Pe dânsul îl cheamă Traian Stoia.

Cu el am vorbit despre problemele persoanelor cu dizabilități .

Noi vrem un oraș accesibil . Accesibil înseamnă că sunt rampe și lifturi peste tot unde este nevoie . Accesibilizare înseamnă și un limbaj ușor de înțeles, dar și folosirea pictogramelor. Pentru nevăzători sunt semnale sonore și se folosește limbajul Braille.

E nevoie de rampe și lifturi pentru persoanele cu dizabilități, dar și pentru mamele care au copii in cărucior și pentru oamenii în vârstă. Domnul Viceprimar a spus că vrea să facă rampe și lifturi în oraș.

A mai spus că se vor face locuințe sociale pentru tineri și pentru persoanele cu dizabilități.

Săptămâna următoare mergem din nou la Primărie să vorbim de microbuzele galbene . Copii cu dizabilități au nevoie de acele mașini ca să meargă la școală și să învețe.

L-am rugat pe Domnul Stoia să rezolve și cu Parcul Copiilor. Să fie montate câteva topogane și leagăne accesibile penru copiii cu dizabilități. Mia jos veți vedea poze cu asemenea echipamente.
Sperăm ca Domnul Viceprimar să se țină de cuvânt și să facă ce a promis pentru orașul Timișoara .

Marți, 6 August, Domnul Viceprimar Traian Stoia a dat curs solicitării noastre pentru a discuta problemele cu care persoanele cu dizabilități, cetățeni ai Municipului Timișoara, se confruntă zi de zi.

Deși Timișoara este un oraș frumos care aspiră la titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021,totuși încă sunt multe lucruri care trebuiesc făcute și schimbate inclusiv când vine vorba de persoanele cu dizabilități. Împreună am întocmit o scrisoare în care i-am prezentat domnului Viceprimar problemele care îngreunează viața persoanelor cu dizabilități.

Accesibilizarea orașului:
– Instituțiile culturale: din păcate nicio înstituție culturală nu este accesibilă în momentul de față. Muzeul de Arte a început accesibilizarea clădirii, însă teatrele, opera, filarmonica și celelalte locuri de expoziții, vernisaje nu sunt accesibile. În contextul în care Timișoara dorește să devină Capitală Culturală Europeană este absolut necesară accesibilizarea, deoarece nediscriminarea și incluziunea persoanelor cu dizabilități sunt valori europene intens promovate, nu doar din motive de a respecta Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități ci și din respect față de această categorie de persoane.

-R .A. T .T. și borduri: degeaba sunt instituțiile accesibile dacă nu ne putem deplasa în oraș. Bordurile ne împiedică să ne deplasăm neînsoțiți iar lipsa mijloacelor de transport în comun accesibile ne fac să ne deplasăm fie cu mașini proprii fie cu taxi. Chiar dacă autobuzele sunt accesibile șoferii nu se obosesc să coboare rampa și nu așteaptă timpul necesar în care suntem așezați în siguranță în mijloacele de transport. În același timp Legea 448/2006 prevede, că toate mijloacele de transport nou achiziționate trebuie să fie accesibile.

-Parcul Copiilor: ne-am bucurat să vedem promptitudinea Primăriei în acțiunea de ștergere a inscripțiilor discriminatorii din cele 167 de locuri de joacă. În același timp am primit promisiuni că în Parcul Copiilor vor fi montate locuri de joacă accesibile. Incluziune înseamnă când copiii cu dizabilități și cei fără dizabilități se joacă împreună. Astfel acceptarea, înțelegerea și respectul se dezvoltă încă din fragedă copilărie.

-Site-ul Primăriei: persoanelor cu dizabilități intelectuale, și nu numai, le este foarte greu să înțeleagă informațiile de interes public de pe site. În contextul egalității de șanse privind informarea vă rugăm să luați în considerare crearea variantelor accesibile, inclusiv unei rubrici ”Ușor de citit” care să conțină informațiile de interes public într-un limbaj ușor de înțeles.

-Accesul la educație: din ce în ce mai mulți părinți se plâng că grădinițele și școlile refuză înscrierea copiilor lor cu dizabilități. Este un fapt trist și revoltător, deoarece astfel adulții de mâine cu dizabilități vor fi asistați la nesfârșit în loc să fie educați și astfel să devină potențiali angajați, persoane independente.
Citeşte mai departe …

Teatrul maghiar

Pe data de 18.07.2013 am fost invitați la teatrul maghiar si ne-am bucurat foarte mult de invitație.
Domnul director Balazs Attila ne-a întâmpinat cu căldură să vedem teatrul maghiar .

Ne-a povestit despre clădire și din ce an e făcută acea clădire unde se joacă teatru.

Ne-a mai povestit cum se machiază artiștii. La teatru și bărbații se machiază din cauza luminilor. Am mai aflat că scena are două magazii, care se numesc buzunare. Ne-a mai povesti cum se lasă pe sfoară obiectele care sunt necesare la piesa de teatru. Am văzut o sobă facută din piatră și lemn caer era goală pe dinăuntu dar arăta ca o sobă adevărată pe dinafară. Obiectele care se folosesc la o piesă de teatru se numesc decor. Decorul trebuie să fie ușor pentru a putea fi încărcat în camion când teatrul merge în deplasări sau la festivaluri.

Scaunele pe care stau spectatorii se adună foarte ușor. Sunt pe roți și când se adună arată ca niște dulapuri cu sertare. Un dulap dinacesta cântărește peste 1000 de kilograme.

La sfârșit am jucat și noi în scene din 2 piese foarte faine.
1 Hamlet
2 Romeo și julieta

Ne-am împărțit în 2 grupe și am jucat 2 scenete. Adam ne-a ajutat, încurajat și explicat cum să fim actori.

Raluca, Lăcrămioara, Carmen, Cosmin și Dan au jucat în piesa Rome și Julieta în Sala Studio.
Dana, Eli, Răzvan, Tibi Kiss și Petrișor au jucat în Hamlet în Sala Mare.

A fost o experiența faină pentru noi să fim actori mai ales la un teatru adevărat unde joacă artiștii. Sperăm să mai avem ocazia să participăm la evenimente de genul acesta unde să fim noi actorii.

Mulțumim frumos domnului director pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi și timpul petrecut împreună

Citeşte mai departe …

Dreptul de a trăi în comunitate!

În data de 3 iulie 2013, Eli a fost la București, la conferința care se numește “Dreptul de a trăi in comunitate”. Ea a avut o prezentare unde a vorbit destre diferența dintre a trăi în instituții și în comunitate. Prezentarea ei o puteți vedea aici. Lui Eli îi place mai mult să trăiască în comunitate. Își cunoaște drepturile și știe cui să îi spunâ problemele pe care le are. În instuții nu avea la cine să spună problemele și nu își cunoștea drepturile.

Conferința a fost organizată de asociația „Pro Act Suport” și “Habitat for Humanity”. „Pro Act Suport” este o asociație care scoate oamenii din diferite istituții și le oferă un loc mai bun de a trăi în comunitate. “Habitat for Humanity” este o asociație care construiește case din lemn pentru oamenii din instituții și pentru persoane nevoiașe. La conferința au participat aproximativ 70 de persoane și s-a discutat cum este să trăiești în comunitate. La conferința sa vorbit despre viața în comunitate. La această conferință au participat 2 persoane care au trăit în istituții și au vorbit despre cât de mult le place lor sa trăiească în comunitate. Cele 2 persoane (Simona si Tudor) trăiesc acuma într-o clădire construită din lemn care se numește Casa Tufa. La conferință au mai participat: Raluca Bunea (de la Open Society Foundation), Sima Paulian( de la Ministerul Muncii), Elena Iorga( de la IPP), Cerasela Nicoleta Predescu(de la Pro Act Suport), Georgiana Pascu( de la CRJ).

Asociația Ceva de spus speră ca Ministerul Muncii să începă să închidă instituțiile și să ofere locuire sprijinită in comunitate pentru persoanele aflate în instituții.

Toate persoanele au dreptul să trăiască în comunitate!

Scrisoare deschisă

Am scris o scrisoare deschisă pentru a atrage atenția domnului Primar pentru vorbele urâte pe care le-a spus în public.
Scrisoarea deschisă este o scrisoare pe care o poate citi toată lumea. Scrisoarea am trimis-o domnului Primar, ziarelor și televiziunilor.
Ne-am supărat pentru că domnul Primar ne-a jignit. El i-a făcut ”reduși mintali” pe oamenii care nu înțeleg de ce s-a oprit circulația mașinilor la un pod peste Bega.
Domnul primar nu trebuia să folosească aceste cuvinte pentru că noi nu suntem proști. Persoanele cu dizabilități intelectuale nu sunt proaste. Noi avem nevoie de un limbaj ușor de înțeles și de pictograme. Dacă ne explică cineva în limbaj ușor de înțeles de ce trebuie închis podul cu siguranță ințelegem.
Domnul Primar nu trebuia să spună cuvintele acestea pentru că noi ne simțim jigniți de către el. Dânsul trebuie să folosească cuvinte fără să jignească. Îl rugăm ca pe viitor să ne respecte și să nu mai jignească oamenii. Îl invităm să ne cunoască și să povestim cu el despre problemele cu care ne luptăm zi de zi.

Stimate Domnule Primar Nicolae Robu,

Grupul Ceva de Spus își exprimă dezacordul faţă de retorica folosită în privința persoanelor care vă critică pentru lucrările de la podul Michelangelo. Zi de zi auzim pe străzi, în autobuze chiar și în emisiuni TV oameni de toate vârstele folosind în mod peiorativ termeni precum handicapat, oligofren, retardat. Cu regret constatăm că acestui șir se adaugă și expresia ”reduși mintal”, folosit de dvs. la adresa celor care nu înțeleg de ce s-a închis circulația la podul Michelangelo.

– Elisabeta a trăit 23 de ani în instituții rezidențiale pentru persoane cu dizabilități intelectuale confruntându-se zilnic cu abuzuri, bătăi și condiții de viață inumane. Acum trăiește independent și este angajată.

– Raluca este utilizatoare de scaun rulant, părinții ei luptându-se nu doar cu sistemul educațional pentru a urma educația de masă, ci și cu atitudinea oamenilor din jur care în cel mai bun caz îi ofereau 5 lei pentru un covrig. Săptămâna trecută a avut festivitatea de absolvire la Universitatea de Vest.

– Cosmin a fost 8 luni în comă, este un tânăr cu dizabilități fizice care nu își poate controla mișcările. Pe lângă faptul că toată lumea îl trimitea la școli speciale, se confrunta și cu batjocura celor din jur fiind făcut de nenumărate ori bețiv din cauza mișcărilor necontrolate. Acum este masterand la Universitatea de Vest, Facultatea de Asistență Socială.

– Geanina, utilizatoare de scaun rulant, pe toată durata studiilor a trebuit să urce treptele Facultății de Arte până la etajul trei fiind sprijinită de mama ei, deoarece clădirea nu era accesibilă. Datorită voinței ei acum este creatoare de modă și mămica unui copil minunat de 8 luni.

Persoanele acestea sunt doar câteva exemple de succes, însă suntem mult mai mulți.

Stimate Domnule Primar, handicapații, oligofrenii, retardații și redușii mintali noi suntem, cei care zi de zi ne confruntăm cu obstacolele pe care ni le aduce societatea în care trăim. Cei care zi de zi trebuie să depășim jignirile, prejudecățile oamenilor și instituțiilor. Cei care trebuie să depunem eforturi uriașe și să luptăm pentru a avea o viață obișnuită: să mergem la o școală de masă, să avem un loc de muncă, să ne întemeiem o familie.

Stimate Domnule Primar, nu ne înțelegeți geșit, noi nu vrem milă și nici caritate. Noi vrem respect pentru ceea ce putem face. Vrem respect inclusiv de la Primarul Municipiului, primarul nostru, iar noi vă rugăm respectuos să nu preluați termenii jignitori cu care ne-am obișnuit de-a lungul anilor. Vă rugăm nu folosiți în sens peiorativ expresiile mai sus enumerate pentru că astfel ne jigniți și desconsiderați pe noi, persoanele cu dizabilități.

Stimate Domnule Primar, noi considerăm că suntem oameni valoroși, care pot contribui la dezvoltarea orașului. Ne-am bucura dacă ați dori să ne cunoașteți și să vă convingeți că persoanele cu dizabilități pot fi de folos comunității timișorene.

Cu stima,
Grupul Ceva de Spus

Conferința de la Istanbul

Din data de 26 mai până în 31 mai 2013 am fost la coferința din Istanbul unde ne -am întâlnit cu diferite organizații care lucrează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale. Conferința a fost organizată de către OSF-MHI, cei care finanțeaza și Ceva De Spus.

La conferință am văzut filmulețe despre instituții din Croația. Croația este o țară care nu este foarte departe de România.

La conferință am reprezentat Asociația Ceva De Spus. Am vorbit despre cum a fost viața mea in instituții și cum am început să îmi deschid o afacere de haine second hand cu colegul meu Dan. Toți au fost imprsonați de povestea mea.

În afară de mine a mai fost un autoreprezentant din Croația. Îl cheamă Božo și se citește Bojo. El este un om deosebit. Am băut ceai turcesc împreună și am povestit foarte mult cu el despre viețile noastre din instituții. Ne-am dat seama că viața din instituții este la fel de grea și în Croația și în România.

La conferință am învățat cum să ne scriem povestea. Am învățat cum trebuie să facem un film și un interviu, cum să punem filmul pe youtube si pe facebook. Astfel foarte multă lume poate să ne cunoască povestea.

În timpul liber am vizitat orasul. Istanbul este un oraș foarte mare și se află într-o țară care se numește Turcia. Turcii au o religie musulmană și se roagă în moschee mari. Moscheele seamănă cu bisericile noastre dar nu au clopote. Am văzut femei cu batic pe cap și li se vedeau numai ochii. Nu mi-a plăcut că bărbații umblau îmbrăcați lejer, iar femeile erau din cap până în picioare în negru.

Am fost și cu un vapor mare și am văzut multe meduze. Într-o seară am fost cu Raluca, Cerasela și Zoli la o ”șișcă” și am fumat din ea. Șișca este o pipă turcească cu apă și arome foarte bune.

Am fost la malul mării unde am văzut oameni mulți cum pescuiau, iar eu am rugat un pescar să ma lase să iau un pește în mână să văd cum este. A fost foarte fain dar în același timp mi-a fost și frică.

Mâncarea turcească este foarte iute dar mi-a plăcut peștele și orezul. Mi-am făcut prieteni noi și mi-a placut conferința în fiecare zi.

Într-o zi am fost la bazarul mare unde am văzut multe mărgele, covoare, eșarfe, condimente etc. și am cumpărat rahat.

La conferință am fost cu avionul și nu mi-a plăcut pentru că mă dureau urechile.

Cel mai mult mi-a placut coferința pentru că am mai învățat și eu câte ceva despre cum să fac filmulețe. Mi-a mai plăcut că în Croația a început să se închida instituțiile si să se facă locuințe potrejate.

Mesajul meu pentru Statul Român este să învețe din exemplul Croației și să închidă instituțiile oferind servicii comunitare. Toate persoanele cu dizabilități vor și au dreptul să trăiască în comunitate în rând cu ceilalți oameni.

Mulțumim ogarnizatorilor pentru că ne-au invitat la conferință și am învățat multe lucruri noi.

Elisabeta Moldovan
Copreședinte Ceva De Spus

Citeşte mai departe …

Vrem să trăim în comunitate

În ianuarie membrii Ceva de Spus semnau petiția lansată de către Inițiativa pentru Sănătate Mentală a Fundațiilor pentru o Societate Deschisă (MHI) pentru a stopa finanțarea din bani europeni a renovării și construirii instituțiilor rezidențiale.

În februarie copreședinții Ceva de Spus semnau scrisoarea deschisă adresată împreună cu Institutul pentru Politici Publice, Domnului Ministru al Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici pe aceeași temă.

În 20 martie, dna Judith Klein, directorul MHI a susținut petiția semnată în ianuarie la dezbaterea Comisiei de Petiții din cadrul Parlamentului European. Am susținut-o și noi prin intermediul filmulețului de mai jos în care autoreperezentanți Ceva de Spus și ASA Zagreb explică cum văd ei viața persoanelor cu dizabilități. Citeşte mai departe …

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Fondurilor Europene cu privire la finanţarea serviciilor sociale în viitorul exerciţiu financiar 2014 – 2020

În luna februarie am semnat alături de Institutul pentru Politici Publice (organizație din București) o scrisoare deschisă. Prin această scrisoare care cerem Guvernului României să nu mai investească bani în renovarea și construirea instituțiilor rezidențiale ci să facă locuințe protejate și servicii în comunitate. Toate persoanele cu dizabilități au dreptul să trăiască în comunitate, să muncească, să-și întemeieze o familie și să aibă o viață decentă. Asta spune și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care trebuie respectată și aplicată și în România.

Scrisoarea a fost semnată de mai multe organizații care vor ca persoanele cu dizabilități să aibă o viață mai bună.

Stimate domnule Ministru,

Ne adresăm dumneavoastră în contextul finalizării, cel puţin la nivel formal, a primei etape a procesului de consultare la nivelul Comitetelor Consultative Tematice de la ministere cu privire la stabilirea priorităţilor strategice naţionale în legătură cu viitorul exerciţiu financiar 2014 – 2020 şi preluarea, de către Ministerul Afacerilor Europene, a misiunii de finalizare a documentului strategic în domeniu (varianta care circulă public în acest moment fiind cea denumită Identificarea nevoilor de dezvoltare pentru perioada 2014 – 2020).

În baza experienţei, implicit a studiilor aprofundate realizate în ultimii 10 ani, vă solicităm respectuos, domnule Ministru, să aveţi în vedere următoarele observaţii care concretizează obiectivele pe care statul român apreciem că ar trebui să şi le asume mai ferm, în ce priveşte una dintre cele mai mari provocări ale acestui secol, anume: promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, respectiv promovarea ocupării şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă. Observaţiile noastre se concentrează asupra unuia dintre grupurile vulnerabile cele mai discriminate în România – persoanele adulte cu dizabilităţi. Citeşte mai departe …

Dragă Moșule!

Ceva de Spus este un grup mixt de autoreprezentanți, persoane cu dizabilități intelectuale, fizice și senzoriale care luptă pentru a crește calitatea vieții persoanelor cu dizabilități. De sfârșit de an am reușit să ne mutăm într-un sediu al nostru, care însă este gol goluț și avem nevoie de mobilier pentru a ne începe activitatea.

Nu vrem multe, doar:
– 25 de scaune pliante pentru ședințele echipei
– 2-4 birouri
– 1 masă rotundă
– 1 măsuță solidă
– 2 fotolii
– 1 canapea
– 2 dulapuri cu rafturi
– 1 dulap de birou cu sertare
Citeşte mai departe …

Avem Ceva de Spus: vrem RESPECT!

în data de 8 decembrie 2012, 23 de persoane cu dizabilități din Timișoara au înființat Asociația Ceva de Spus. Ei au făcut regulamentul organizației și au votat președinții, vicepreședinții, secretarul și cenzorul.
Cenzorul este persoana care controlează la sfârșitul anului actele.
Președinții sunt Elisabeta Moldovan și Raluca Popescu. Ele organizează activitățile asociației. Atunci când se întâlnesc cu politicieni sau alte persoane importante ele vorbesc în numele Asociației Ceva de Spus
Vicepreședinții sunt Răzvan Rogojan și Cosmin Miloș. Ei preiau sarcinile de la președinți și îi înlocuiesc dacă sunt plecați din Timișoara.
Secretarul este Carmen Iacob. Ea va avea grijă să adune cotizațiile membrilor și se va ocupa de acte.
Asociația Ceva de Spus vrea ca viața persoanleor cu dizabilități să fie mai bună.
Vrem să trăim în comunitate, ca ceilalți oameni. Vrem să se închidă instituțiile de tip cămin-spital. Vrem să fie rampe, ca oamenii în cărucior să poată urca scările. Vrem materiale în limbaj ușor de înțeles, ca persoanele cu dizabilități intelectuale să înțeleagă ce este scris. Vrem ca și persoanele nevăzătoare să poată merge pe stradă în siguranță. Nu vrem să se facă discriminări. Vrem să se respecte Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități în totalitate.
Vrem respect, nu milă!

8 decembrie 2012 a devenit o zi importantă în viața noastră. Grupul de autoreprezentanți Ceva de Spus s-a transformat în Asociația Ceva de Spus, organizație neguvernamentală, non-profit.

Cu prima ninsoare serioasă s-a născut și o asociație serioasă formată din autoreprezentanți și având la conducere persoane cu dizabilități fizice și intelectuale.

Cred că deja am demonstrat în nenumărate rânduri că facem treabă: începând de la ștergerea inscripțiilor ”este interzisă utilizarea echipamentelor de joacă de către copiii cu handicap” din parcurile din Timișoara și până la pornirea campaniei de accesibilizare a orașului. De la promovarea abilităților persoanelor cu dizabilități și până la lupta pentru închiderea instituțiilor de tip cămin-spital din România.

Pentru a avea o voce mai puternică ne-am asociat cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu dizabilități având patru obiective importante:
a. Dezinstituționalizarea și promovarea vieții în comunitate
b. Accesibilizarea completă a societății
c. Apărarea și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și combaterea discriminării
d. Promovarea abilităților persoanelor cu dizabilități, motivarea și încurajarea lor Citeşte mai departe …

Geanina accesibilizează libertatea

Geanina Bolba, proaspăt absolventă a Facultății de Arte, secția design vestimentar a convins juriul Galei Persoanelor cu Dizabilități că este cea mai potrivită pentru a accesibiliza libertatea.

ActiveWatch și Fundația Motivation România, alături de Fundația Vodafone România și Dedeman, au organizat cea de-a treia ediție a Galei Persoanelor cu Dizabilități “Accesibilizați libertatea” oferind 5 premii. La categoria Oameni cu desăvârșire premiul juriului a fost primit cu multe emoții de Geanina Bolba, designer vestimentar, care a absolvit facultatea în ciuda celor 52 de trepte care trebuiau escaladate zilnic, pe durata celor 3 ani de studiu, facultatea neavând lift sau rampe de acces.

“A fost o mare provocare şi o reală nedreptate, dar pentru a ajunge la ore un aveam altă soluție. Mama mă lua de sub brațe și porneam să-mi realizez visul: să devin designer vestimentar” ne povestește Geanina. Citeşte mai departe …

Page 10 of 13« First...89101112...Last »