Adaptarea rezonabilă – o prioritate?

În data de 23.10 am fost la o Conferință unde s-a discutat despre condițiile la locul de muncă.

Această conferință a fost organizată de Institutul pentru Politici Publice din București.

La conferință s-a vorbit despre accesibilizare și despre ce măsuri se vor lua în perioada 2014-2020.

Este important ca orașul dar și locurile unde muncim să fie accesibile.

Am prezentat ce ne dorim să facem in legătură cu acesibilizarea orașului Timișoara.

Planul nostru este ca persoanele cu dizabilități să poată intra în orice clădire, să poată urca în autobuze și tramvaie și informațiile să fie ușor de înțeles.

Am povestit despre viața mea, despre lupta mea de zi cu zi, despre reușitele și greutățile pe care le am în comunitate.

I-am propus viceprimarului Dan Diaconu să probeze o zi scaunul rulant să înțeleagă cum este să fi o persoană cu dizabilitate fizică. Aș vrea să vadă și el cum este să nu ai rampă, să ai borduri joase și să nu poți face lucrurile pe care ți le dorești .

S-a prezentat un raport despre câte persoane cu dizabilități care trăiesc în comunitate au un loc de muncă. Foarte puține persoane cu dizabilități muncesc . Cei care lucrează nu au condiții bune la locul lor de muncă.

Specialiștii vor să facă condiții bune pentru persoanele cu dizabilități și de aceea m-au chemat și pe mine la conferință.

Sunt mândru că am putut vorbi despre mine și că am putut să-mi spun părerea. Cred că părerea mea poate ajuta specialiștii să ia cele mai bune decizii pentru persoanele cu dizabilități.

Adaptat : Moldovan Elisabeta

În data de 23.10 am participat la Conferința Națională cu tema: ‘’ Adaptarea rezonabilă la locul de muncă – prioritate pentru angajatorii publici din România?’’
Această conferință a avut loc la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și a fost organizată de Institutul pentru Politici Publice, București. Scopul conferinței a fost planificarea strategiei de accesibilizare în perioada 2014-2020.

S-a discutat despre accesibilizarea rezonabilă la locul de muncă și accesibilizarea spațiului public.
Am prezentat planul de acțiune al asociației noastre privind accesibilizarea. Scopul nostru e să adaptăm mediul fizic dar să facem și informațile de interes general ușor de înțeles.

Am povestit despre viața mea, despre lupta cu mentalitățile oameniilor, despre reușitele mele dar și despre obstacolele pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități . Pentru a conștientiza autoritățiile locale cu privire la barierele pe care le are o persoană cu dizabilități într-un oraș inaccesibil, l-am provocat pe domnul viceprimar Dan Diaconu să stea o zi întreagă intr-un scaun rulant.

Un oraș accesibil înseamnă și locuri de muncă adaptate. Conform statisticilor DDPD,în prezent în România sunt 622,892 persoane cu dizabilități care trăiesc în comunitate, dintre care 29,184 (4.68%) sunt angajate pe piața muncii. Persoanele cu dizabilități care muncesc nu au locuri de muncă adaptate nevoilor lor.

Pentru a planifica o strategie bună care să permită o accesibilizare reală, grupul de experți a stabilit o serie de întâlniri la care să participe și persoane cu dizbilități. Sunt mândru că am făcut parte din acest grup și că am putut să-mi aduc contribuția la acest plan.

A fost o experiență bună pentru mine și m-a ajutat să văd cum experiența mea de viață poate să aducă o nouă perspectivă asupra accesibilizării.

Cosmin Miloș
Vicepreședinte

Întâlnirea Națională a Autoreprezentanților ’’Ceva de Spus’’

Echipa ”Ceva de Spus” s-a întâlnit cu autoreprezentanți din 4 orașe (Lugoj,Deva,Oradea și București) la Băile Felix.
Ne-am adunat cu toții să lucrăm și să învățăm cum să ne spunem povestea.
Dorim cu toți să crestem și să ne autoreprezentăm din ce în ce mai bine.
Am avut 3 zile frumoase în care am putut fiecare să discutăm, să ne cunoaștem mai bine și să învățăm.
La prima activitate, ”Cum să-mi spun povestea”, am învățat cum să facem povestea mai clară și mai frumoasă.
Am învățat cum trebuie să facem mesajul mai ușor de înțeles pentru cei care îl ascultă.
Fiecare am încercat să ne zicem povestea ca să fie cît mai interesantă.
”Munca în echipă” a fost a doua activitate la care am învățat cum este să lucrăm singuri și cum este să lucrăm în grup.
”Viața în comunitate” a fost o activitate la care oameni au putut vorbi deschis despre problemele pe care le au persoanele cu dizabilități în comunitate.
S-a discutat despre copii cu dizabilități și dacă trebuie să meargă la o școală obișnuită.
Părerile au fost diferite , unii au spus ca școala specială e mai bună pentru persoanele cu dizabilități.
La sfârșit toți au fost de acord că cel mai bine este pentru o persoană cu dizabilități să meargă la o școală obișnuită cu profesor de sprijin.
În ultima zi, fiecare participant a dăruit un mic cadou grupului.
Unii au dansat, alții au cântat, alții au pictat și fiecare s-a simțit foarte bine.
Am muncit cu spor și am învățat lucruri noi.

Adaptat: Eli Moldovan

“Eu și povestea mea” a fost denumirea Întălnirii Naționale a Autoreprezentanților “Ceva de Spus”, pe durata celor 3 zile petrecute la Băile Felix din 18-20 Octombrie. Ceva de Spuș-ii din Oradea, București, Deva și Timișoara și-au unit forțele pentru a pune țara la cale.

Scopul este simplu:vrem să creștem,să ne dezvoltăm și să învățăm împreună lucruri noi pe care să le putem aplica în activitatea noastră de autoreprezentare

Am avut 3 zile pline și am putut învăța din workshopuri ,dar și din discuțiile de grup.

Primul a fost “Cum să îmi spun povestea” și am putut învăța câteva ” trucuri magice” pentru a da viață unor povești de succes, inspirate din experiențele proprii. Am putut afla cum povestea noastră poate avea un impact cât mai mare asupra auditoriului, astfel încât mesajul nostru să poată ajunge acolo unde trebuie. La final participanții au experimentat cum își pot spune propria poveste.

“Munca în Echipă” a fost cel de-al 2-lea workshop. Am discutat ce este o echipăși ne-am împărțit în grupuri mici iar scopul acestei activități a fost să vedem cum este mai bine să lucrăm. În echipă sau individual.Am aflat atât avantaje cât și dezavantaje.

“Viața în comunitate” a fost un subiect care a stârnit multe controverse iar participanții s-au implicat activ în discuții.Ce înseamnă incuziune,includere și excludere au fost doar câteva dintre întrebările care au dat startul dezbaterilor,concluzia fiind că incluziunea trebuie să fie prezentă în toate domeniile.

Cum puteam încheia altfel aceste zile frumoase decât aducând o amintire simbolică întregului grup? Fiecare participant a avut ocazia să dăruiască ceva grupului. Am dansat,cântat și desenat și ne-am încărcat cu multă energie pozitivă,să ne ajungă până când ne vom revedea și în tot ceea ce vom face în lupta noastră pentru o viață mai bună.

Citeşte mai departe …

Dezbatere publică

În data de 10.10.2013 am participat la o dezbatere publică pe tema – Dezistuționalizarea în România.

Au participat la această dezbatere Secretarul de stat Codrin Scutaru, Directorul Fundației Alpha Transilvană, Directorul de la CRJ, Georgiana Iorgulescu, Georgiana Pascu, Steven Allen de la o asociație pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și orgnizații pentru persoane cu dizabilități din țară. Toate aceste persoane luptă pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă o viață mai bună și ca instituțile să se închidă.

S-a discutat despre Convenția ONU, aticolul 33, în care se spune că instituțile trebuie controlate pentru a vedea cum sunt condițile. S-a propus să se facă un singur grup de autoreprezentați și oameni din organizații care ajută persoanele cu dizabilități și care au dreptul să intre în instituții și să verifice dacă Convenția ONU se respectă. Pînă la sfîrșitul anului trebuie stabilit un plan despre cum va acționa grupul și de la începutul anului viitor se vor începe vizitele în instituții.

Neregulile care vor fi găsite în instituții vor fi comunicate Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, care va lua măsuri drastice.

L-am întrebat dacă vrea cu adevărat să închidă instituțile și mi-a răspuns că da. Ne-a invitat la o discuție cu el și m-a rugat să ajut la realizarea planului pentru verificarea instituților. Am acceptat bucuroasă pentru că îmi doresc ca în instituții să fie condiții mai bune. Dar noi vrem ca instituțile să fie închise.

Eli Moldovan
Co-președinte

Viața adevărată începe în comunitate

În data de 3 octombrie am fost la București la conferința ”Tranziția de la îngrijirea bazată pe instituții la serviciile bazate pe familie și comunitate”. La conferință au participat organizații pentru persoane cu dizabilități din țară, persoane de la minister și alte persoane care pot lua decizii. S-a vorbit despre cum trebuie să se cheltuie banii primiți de la Uniunea Europeană în 2014 -2020 . Am discutat cu Domnul Secretar de Stat Codrin Scutaru care mi-a zis că vrea sa stea de vorbă cu persoanele cu dizabilități și să le ajute.

Am prezentat un filmuleț cu Eli care vorbește despre cât de greu este să trăiești în instituții și cât de bine este să trăiești în comunitate. Oamenilor le-a plăcut filmul și au înțeles de ce este important ca toate instituțile să fie închise.

Îmi doresc ca în România să nu se mai dea bani pentru renovarea instituților ci pentru locuințe în comunitate. Fiecare personă are dreptul să se bucure de o viață bună, de respect și să trăiască împreună cu ceilalți.

Popescu Raluca (adaptat Elisabeta Moldovan)
Copreședinte

În data de 03.10.13 am participat la București la seminarul cu tema ‘’Tranziţia de la îngrijirea bazată pe instituţii la serviciile bazate pe familie și comunitate’’. La această întâlnire au participat reprezentanți ai ONG-urilor active din domeniul dizabilității și reprezentanți ai autorităților centrale care au făcut propuneri legate de exercițiul financiar pe anul 2014-2020.

Am avut o discuție cu Domnul Secretar de Stat Codrin Scutaru, în care m-a asigurat că este dispus să poarte un dialog direct cu persoanele cu dizabilități. Dorește ca ONG-urile din domeniul dizabilității să vină cu soluții și propuneri pe care să le centralizeze într-un raport, pe care urmează să-l discutăm cu dumnealui pentru a vedea modul în care acestea pot fi implementate.

Deoarece discuțiile s-au purtat la nivel teoretic, am considerat util să prezint un exemplu de tranziție de succes de la instituții la comunitate. Am proiectat video-mărturia colegei mele Elisabeta Moldovan, în care povestește despre cum era viața în instituții și care este viața ei acum în comunitate. Audiența a fost impresionată, ceea ce m-a convins de puterea unui mesaj venit din partea persoanelor cu dizabilități.

Îmi doresc ca în curând și România să înceapă un proces real de dezinstituționalizare iar persoanele cu dizabilități să trăiască în comunitate, acolo unde le este locul, să fie parte a comunității bucurându-se de respect și tot ceea ce viața oferă.

Raluca Popescu
Copreședinte ”Ceva de Spus”

”CEVA DE SPUS” la Conferința pentru Autoreprezentanți din Zagreb

Din 4 până în 8 octombrie am fost împreună cu colegii mei de la ”Ceva de Spus”, Răzvan și Lăcrămioara în Zagreb, în Croația. Am participat la o conferință pentru autoreprezentanți împreună cu alte persoane cu dizabilități intelectuale din alte țări. Conferința a fost ținută de EPSA, o organizație care unește persoanele cu dizabilități din toată Europa. Autoreprezentanții se întâlnesc în fiecare an și discută despre cum să-și facă viața mai bună.

În prima zi au vorbit autoreprezentați din Croația, oameni cu funcții de conducere și președinți de organizații care sprijină persoanele cu dizabilități.

A doua zi am ales să participăm la trei workshop-uri , ”Comunitate și trăire independentă ”,”Dărîmă zidurile!”, ”Violență și dizabilitate”.

La primul worshop participanții au vorbit liber despre cum este să trăiești în comunitate și să iei decizii de unul singur. Împreună am discutat și am hotărât că fiecare om are dreptul să trăiască liber împreună cu ceilalți, nu în instituții.

La workshop-ul ”Dărâmă zidurile!” am discutat despre cum să trecem peste frica de a vorbi cu ceilalți. Cei mai mulți dintre noi nu avem curaj să vorbim liber dar acest lucru trebuie să se schimbe.

La al treilea workshop am discutat despre abuzuri, situații când persoanele cu dizabilități sunt furate, bătute, înșelate. Am învățat unde să mergem să facem reclamație și care sunt persoanele la care să le cerem ajutorul.

Mi-au plăcut workshop-urile, mai ales primul, și să văd cum autoreprezentanții pot să-și spună părerea fără frică.

La sfîrșitul zilei grupul a vizitat orașul Zegrab . Am fost să vedem Parlamentul, o biserică dar am fost și la Mall, la cumpărături. Am coborât din orașul vechi cu un trenuleț și am putut face multe fotografii.

În ultima zi, Senada, președintele EPSA, a povestit despre activitățile ei din ultimul an. Apoi autoreprezentanții au votat un nou membru în conducerea organizației. Sunt fericită că m-au ales pe mine pentru că vreau ca vocea mea să fie auzită. Cred că pot să schimb ceva și să ajut persoanele cu dizabilități. Cel mai important lucru este ca fiecare să poată trăi în comunitate și să se simtă liber.

Elisabeta Moldovan
Copreședinte ”Ceva de Spus”

În perioada 4-6 octombrie 2013 un grup de autoreprezentanți din cadrul asociației noastre, Razvan, Lăcrămioara și Eli au fost în Croația la coferința pentru autoreprezentați orgnizată de EPSA ”Hear Our Voices”.

În prima zi în deschidere au vorbit autoreprezentați din Croația, reprezentanți ai autorităților locale și ai ministerului administrației precum și președinți ai organizaților partenere.

A doua zi, autoreprezentanții Ceva de Spus au ales să participe la trei workshop-uri , ”Comunitate și trăire independentă ”,”Dărîmă zidurile!”, ”Violență și dizabilitate”.

Primul worshop le-a dat ocazia participanților să învețe despre beneficile traiului independent, să împărtășească experiențele lor legate de trăirea în comunitate.

Workshop-ul ”Dărâmă zidurile!” a încercat să le insufle participanților curajul de a vorbi, de a lupta pentru drepturile lor și a depăși frica.

La al treilea workshop s-a discutat despre abuzurile asupra persoanelor cu dizabilități și despre modalitățile de a le face față. Participanții au învățat ce trebuie să facă și cui trebuie să se adreseze atunci când se află în astfel de situații.

Eli, co-președinte ”Ceva de Spus”, mărturisește: ”Cel mai mult mi-au plăcut workshop-urile, mai ales primul, și să văd cum autoreprezentanții pot să vorbească liber, să-și spună părerile, fără ca cineva să intervină.”

La sfîrșitul zilei grupul a vizitat orașul Zegrab . Chiar dacă au fost obosiți au găsit puterea să viziteze obiective turistice, orașul vechi cu Parlamentul și Catedrala, dar și Mall-ul.

În cadrul Adunării Generale, Senada, președintele EPSA, și-a prezentat raportul de activitate pe anul acesta și s-au organizat alegeri pentru board-ul organizației. Din fericire, Eli, co-președinte „Ceva de Spus„ a fost aleasă în conducerea EPSA, urmând ca în următorul an să participe la luarea decizilor și la toate evenimentele organizate de cea mai importantă rețea pentru autoreprezenți din Europa.

O Adunare Generală ieșită din comun

În data de 26 Sptembrie , Asociația “Ceva de Spus” a ținut Adunarea Generală cu membrii grupului .
Acolo, conducerea a prezentat ce a făcut de când a fost aleasă.
Am cerut la Primărie o sală pentru ședință, dar din păcate se zugrăvea.
Așa că a trebuit să ne deplasâm la o cofetărie, unde am mâncat prăjitură și am băut suc.
În timp ce noi mâncam,colega noastră Raluca Popescu a povestit ce am făcut anul acesta.
Am fost bucuroși că am putut ține Adunarea și în locuri unde erau mulți oameni.
Am avut un timp frumos în care ne-am bucurat cu toții.

Ați mai auzit vreodată ca o Adunare Generală a unei organizații să se desfășoare într-o gelaterie? Ei bine, ’’CevaDeSpușii’’ au făcut și lucrul acesta!

Scopul întâlnirii a fost să prezentăm membrilor raportul de activitate din momentul alegerilor până în prezent. Datorită unei neînțelegeri cu Primăria Timișoara am fost nevoiți să ținem Adunarea Generală la Gelateria Segafredo. Dar acest lucru nu ne-a oprit. Deși a fost greu la început să ne putem auzi din cauza zgomotului de fond, în cele din urmă am reușit să ducem întâlnirea noastră la bun sfârșit. Prăjitura și sucurile au mai îndulcit momentele de zgomot iar Adunarea noastră Generală a devenit probabil prima ședință din lume a unei organizații desfășurată într-o gelaterie. Astfel am avut posibilitatea să ne facem remarcați mult mai ușor decât dacă am fi fost în sala de Consiliu a Primăriei. Prezentarea raportului nostru a făcut din banalul stat la rând al clienților pentru a-și aștepta comanda, un bun mijloc de a învăța și auzi mai multe despre dizabilitate.

Puteți descărca raportul nostru (PDF): Raport Adunare Generală

CevaDeSpus dă glas dizabilității!

Grupul nostru a participat pentru a doua oară la festivalul Plai.

Am pregătit trei activități care ajută oamenii să înțeleagă persoanele cu dizabilități, problemele lor cu care se lupta zi de zi.

Una din activitățile noastre a fost ”Bibloteca vie”, o acțiune prin care oamenii au stat de vorbă cu noi, ne-au pus întrebari despre cum este să fi o persoană cu dizabilități.

La început oamenilor le-a fost frică să intre în vorbă cu noi dar după ce ne-au cunoscut au început să ne pună mai multe întrebari și discuția a fost foarte plăcută și relaxată.

Oamenii au probat cărucioarele, bastoanele de nevăzători și au citit mesajele greu de înțeles la activitatea ”Pune-te în locul meu”. Noi am făcut lucrurile acestea pentru ca oamenii să înțeleagă cum este să ai o dizabilitate.

Cei care au venit la cortul nostru ne-au încurajat cu mesaje pe o pînză albă ca noi să mergem mai departe și să nu ne lăsăm bătuți de greutăți. A fost foarte plăcut să primim încurajări.

După două zile pline de activități, seara ne-am putut bucura de muzică bună. Am și dansat!

Putem spune că am avut parte de zile frumoase, în care am întâlnit oameni minunați, am avut ceva de spus iar vocea noastră a fost ascultată.

Cu o experiență deja de anul trecut, vocile noastre s-au unit din nou și anul acesta la cea de-a 8-a ediție a Festivalului PLAI.

Am pregătit trei workshopuri, menite să conștientizeze societatea asupra obstacolelor pe care persoanele cu dizabilități le au de întâmpinat în viața de zi cu zi. Unul dintre ele,‘’Biblioteca vie”, a oferit oportunitatea participanților să ne cunoască poveștile personale și preț de câteva minute să ne pună întrebări. Deși la început au fost momente în care participanților le-a fost teamă să ne abordeze, odată deschisă discuția, întrebările nu au ezitat să apară, dialogul desfășurându-se astfel într-o atmosferă plăcută și relaxantă.

“Pune-te în locul meu” a adus o nouă provocare în a experimenta într-un mod practic o parte din dificultățile cu care ne confruntăm, cum este pentru o persoană nevăzătoare sau utilizatoare de scaun rulat,pentru persoanele cu dizabilități intelectuale atunci când primesc informații care nu sunt într-un limbaj ușor de înțeles.

Deasemenea, ultimul workshop intitulat “Dizabilitatea, ce înseamnă pentru tine?” a constat în faptul că fiecare persoană ne-a putut lăsa un mesaj. Am fost plăcut surprinși să vedem multe mesaje de încurajare.

După două zile pline de activități, seara ne-am putut bucura de muzică bună. Am și dansat!

Putem spune că am avut parte de zile frumoase în care am întâlnit oameni minunați, am avut „ceva de spus” iar vocea noastră a fost ascultată.

Citeşte mai departe …

Am început campania pentru accesibilizarea orașului!

În 6 august am fost la Primăria din Timișoara la Domnul Viceprimar. Pe dânsul îl cheamă Traian Stoia.

Cu el am vorbit despre problemele persoanelor cu dizabilități .

Noi vrem un oraș accesibil . Accesibil înseamnă că sunt rampe și lifturi peste tot unde este nevoie . Accesibilizare înseamnă și un limbaj ușor de înțeles, dar și folosirea pictogramelor. Pentru nevăzători sunt semnale sonore și se folosește limbajul Braille.

E nevoie de rampe și lifturi pentru persoanele cu dizabilități, dar și pentru mamele care au copii in cărucior și pentru oamenii în vârstă. Domnul Viceprimar a spus că vrea să facă rampe și lifturi în oraș.

A mai spus că se vor face locuințe sociale pentru tineri și pentru persoanele cu dizabilități.

Săptămâna următoare mergem din nou la Primărie să vorbim de microbuzele galbene . Copii cu dizabilități au nevoie de acele mașini ca să meargă la școală și să învețe.

L-am rugat pe Domnul Stoia să rezolve și cu Parcul Copiilor. Să fie montate câteva topogane și leagăne accesibile penru copiii cu dizabilități. Mia jos veți vedea poze cu asemenea echipamente.
Sperăm ca Domnul Viceprimar să se țină de cuvânt și să facă ce a promis pentru orașul Timișoara .

Marți, 6 August, Domnul Viceprimar Traian Stoia a dat curs solicitării noastre pentru a discuta problemele cu care persoanele cu dizabilități, cetățeni ai Municipului Timișoara, se confruntă zi de zi.

Deși Timișoara este un oraș frumos care aspiră la titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021,totuși încă sunt multe lucruri care trebuiesc făcute și schimbate inclusiv când vine vorba de persoanele cu dizabilități. Împreună am întocmit o scrisoare în care i-am prezentat domnului Viceprimar problemele care îngreunează viața persoanelor cu dizabilități.

Accesibilizarea orașului:
– Instituțiile culturale: din păcate nicio înstituție culturală nu este accesibilă în momentul de față. Muzeul de Arte a început accesibilizarea clădirii, însă teatrele, opera, filarmonica și celelalte locuri de expoziții, vernisaje nu sunt accesibile. În contextul în care Timișoara dorește să devină Capitală Culturală Europeană este absolut necesară accesibilizarea, deoarece nediscriminarea și incluziunea persoanelor cu dizabilități sunt valori europene intens promovate, nu doar din motive de a respecta Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități ci și din respect față de această categorie de persoane.

-R .A. T .T. și borduri: degeaba sunt instituțiile accesibile dacă nu ne putem deplasa în oraș. Bordurile ne împiedică să ne deplasăm neînsoțiți iar lipsa mijloacelor de transport în comun accesibile ne fac să ne deplasăm fie cu mașini proprii fie cu taxi. Chiar dacă autobuzele sunt accesibile șoferii nu se obosesc să coboare rampa și nu așteaptă timpul necesar în care suntem așezați în siguranță în mijloacele de transport. În același timp Legea 448/2006 prevede, că toate mijloacele de transport nou achiziționate trebuie să fie accesibile.

-Parcul Copiilor: ne-am bucurat să vedem promptitudinea Primăriei în acțiunea de ștergere a inscripțiilor discriminatorii din cele 167 de locuri de joacă. În același timp am primit promisiuni că în Parcul Copiilor vor fi montate locuri de joacă accesibile. Incluziune înseamnă când copiii cu dizabilități și cei fără dizabilități se joacă împreună. Astfel acceptarea, înțelegerea și respectul se dezvoltă încă din fragedă copilărie.

-Site-ul Primăriei: persoanelor cu dizabilități intelectuale, și nu numai, le este foarte greu să înțeleagă informațiile de interes public de pe site. În contextul egalității de șanse privind informarea vă rugăm să luați în considerare crearea variantelor accesibile, inclusiv unei rubrici ”Ușor de citit” care să conțină informațiile de interes public într-un limbaj ușor de înțeles.

-Accesul la educație: din ce în ce mai mulți părinți se plâng că grădinițele și școlile refuză înscrierea copiilor lor cu dizabilități. Este un fapt trist și revoltător, deoarece astfel adulții de mâine cu dizabilități vor fi asistați la nesfârșit în loc să fie educați și astfel să devină potențiali angajați, persoane independente.
Citeşte mai departe …

Teatrul maghiar

Pe data de 18.07.2013 am fost invitați la teatrul maghiar si ne-am bucurat foarte mult de invitație.
Domnul director Balazs Attila ne-a întâmpinat cu căldură să vedem teatrul maghiar .

Ne-a povestit despre clădire și din ce an e făcută acea clădire unde se joacă teatru.

Ne-a mai povestit cum se machiază artiștii. La teatru și bărbații se machiază din cauza luminilor. Am mai aflat că scena are două magazii, care se numesc buzunare. Ne-a mai povesti cum se lasă pe sfoară obiectele care sunt necesare la piesa de teatru. Am văzut o sobă facută din piatră și lemn caer era goală pe dinăuntu dar arăta ca o sobă adevărată pe dinafară. Obiectele care se folosesc la o piesă de teatru se numesc decor. Decorul trebuie să fie ușor pentru a putea fi încărcat în camion când teatrul merge în deplasări sau la festivaluri.

Scaunele pe care stau spectatorii se adună foarte ușor. Sunt pe roți și când se adună arată ca niște dulapuri cu sertare. Un dulap dinacesta cântărește peste 1000 de kilograme.

La sfârșit am jucat și noi în scene din 2 piese foarte faine.
1 Hamlet
2 Romeo și julieta

Ne-am împărțit în 2 grupe și am jucat 2 scenete. Adam ne-a ajutat, încurajat și explicat cum să fim actori.

Raluca, Lăcrămioara, Carmen, Cosmin și Dan au jucat în piesa Rome și Julieta în Sala Studio.
Dana, Eli, Răzvan, Tibi Kiss și Petrișor au jucat în Hamlet în Sala Mare.

A fost o experiența faină pentru noi să fim actori mai ales la un teatru adevărat unde joacă artiștii. Sperăm să mai avem ocazia să participăm la evenimente de genul acesta unde să fim noi actorii.

Mulțumim frumos domnului director pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi și timpul petrecut împreună

Citeşte mai departe …

Dreptul de a trăi în comunitate!

În data de 3 iulie 2013, Eli a fost la București, la conferința care se numește “Dreptul de a trăi in comunitate”. Ea a avut o prezentare unde a vorbit destre diferența dintre a trăi în instituții și în comunitate. Prezentarea ei o puteți vedea aici. Lui Eli îi place mai mult să trăiască în comunitate. Își cunoaște drepturile și știe cui să îi spunâ problemele pe care le are. În instuții nu avea la cine să spună problemele și nu își cunoștea drepturile.

Conferința a fost organizată de asociația „Pro Act Suport” și “Habitat for Humanity”. „Pro Act Suport” este o asociație care scoate oamenii din diferite istituții și le oferă un loc mai bun de a trăi în comunitate. “Habitat for Humanity” este o asociație care construiește case din lemn pentru oamenii din instituții și pentru persoane nevoiașe. La conferința au participat aproximativ 70 de persoane și s-a discutat cum este să trăiești în comunitate. La conferința sa vorbit despre viața în comunitate. La această conferință au participat 2 persoane care au trăit în istituții și au vorbit despre cât de mult le place lor sa trăiească în comunitate. Cele 2 persoane (Simona si Tudor) trăiesc acuma într-o clădire construită din lemn care se numește Casa Tufa. La conferință au mai participat: Raluca Bunea (de la Open Society Foundation), Sima Paulian( de la Ministerul Muncii), Elena Iorga( de la IPP), Cerasela Nicoleta Predescu(de la Pro Act Suport), Georgiana Pascu( de la CRJ).

Asociația Ceva de spus speră ca Ministerul Muncii să începă să închidă instituțiile și să ofere locuire sprijinită in comunitate pentru persoanele aflate în instituții.

Toate persoanele au dreptul să trăiască în comunitate!

Page 10 of 13« First...89101112...Last »